Mariana Buruiană, una dintre cele mai complexe actrițe împlinește 68 de ani, pe care îi sărbătorește departe de scenă. Mariana Buruiană a decis să abandoneze cariera de actriță, când mai avea multe de spus în cinematografie și în teatru. Ea a decis să se retragă în 1995, la vârsta de 40 de ani. Una din ultimele piese în care a putut fi văzută a fost „Astă seară se improvizează”, o producție pentru televiziune.
La clasa profesorului Marin Moraru
Născută în 11 iunie 1950, Mariana Buruiană termină Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti, promoţia 1978, clasa Marin Moraru şi Adriana Popovici. Este colegă de generaţie cu Marcel Iureş, Adrian Pintea, Mirela Gorea, Dragoş Pâslaru, Micaela Caracaş.
„Primii doi ani, Marin Moraru ne-a învăţat cu ce îşi imagina că ar trebui să dăruiască unor copii aflaţi la început, şi s-a întrecut pe sine. Eu am primit foarte mult în acei ani. Am învăţat cum să îmi conduc sensibilitatea lăuntrică, cum să stau pe scenă, cum să simt jocul, ritmul, atmosfera. Am dat drumul „poeziei lăuntrice“.
Dl. Moraru aprecia aceasta, preţuia poezia. Au fost ani magici, de poveste. Colegii de la celelalte clase veneau să asiste la lecţiile d-lui Moraru, iar la examene participam cu toţii, indiferent de la ce clasă. La spectacolele diverselor teatre – dar mai ales Bulandra – mergeam cât de des puteam, astfel că nu făceam decât asta, nu trăiam decât pentru asta. Pentru mine, un elev cuminte şi studios a fost ceva neobişnuit”, a spus pentru glsa.ro.
Joacă din primul an de studenție
În anul I de studenţie este distribuită în filmul "Patima", unde o interpretează pe Sabina. Debutează la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ cu rolul Irina din "Trei surori" de Cehov, în 1978. În perioada 1981-1995 este actriţă la Teatrul Bulandra din Bucureşti.
Într-unul din numerele revistei Cinema, actriţa Carmen Galin a schiţat portretul Marianei Buruiană: "Un soi de alint blond, o mirare aproape albastră, dar deloc infantilă, un mers fragil pe o sfoară nevăzută, într-atât de albă şi gesturi controlat necăutate, bătând în violet; o ingenuă mult dramatică sub ochii râzăreţi care-şi schimbă culoarea odată cu sufletul şi toate astea într-un trup micuţ, întors într-o încăpăţânare de doamnă-domnişoară, de Julietă sau Ioana d-Arc.
Aşa o văd eu pe Mariana Buruiană şi pe care o aştept să fie mereu ea, tot mai ea până la consacrare. Şi asta aş fi vrut eu să scriu despre această actriţă, tânără şi minunată, ivită ca o bucurie pentru noi ca spectatori, câteodată parteneri, aşteptată, poate, promoţii întregi. Asta aş fi vrut să-i scriu. Atât de fapt, cât o senzaţie, cât o dedicaţie, cât o încercare de poezie sau portret.
Pentru mine, poate, era destul. Era dovada unei impresii puternice pe care am avut-o ori de câte ori am urmărit-o pe scenă, începând cu Julieta din spectacolul Cătălinei Buzoianu, trecând prin spectacolele de la Piatra Neamţ sau cele de la Bulandra şi prin filmele prin care niciodată nu a trecut, ci a fost. Mă bucură să o văd, să o aud, mă încântă semnul de personalitate, semnul de maturitate artistică, de noutate.
Dar, poate - nu poate, sigur! - m-am gândit că ea merită mai mult. Nu neapărat mai multe vorbe, dar măcar această justificare a mea de acum, când nu spun nimic în plus, însă declar că dacă admiraţia mea faţă de talentul ei s-ar măsura în rândurile scrise de mine în această revistă, ar trebui să dau peste cap toată paginaţia... Promit să o fac peste un timp, să mă întâlnesc tot mai des şi tot mai temeinic cu talentul acestei actriţe numită Mariana Buruiană", scria Marian Rădulescu,în „Mirarea în faţa iubirii - Mariana Buruiană”.
S-a pregătit pentru credință
Artista a spus într-un interviu că tot ceea ce a trăit a fost doar pentru a fi pregătită de întâlnirea cu Dumnezeu. “Tot ce am trăit în viaţă, toată experienţa mea din teatru, căsnicia, copilul, tot ce am scris a fost numai pentru a înţelege şi a mă întâlni cu Dumnezeu înăuntrul meu, cu Lumina ce se află în adâncul inimii şi care îmbracă toate lucrurile… Această lumină face posibilă iertarea, ştiţi…
Dumnezeu ne duce foarte în adâncuri ca să o putem descoperi… (…) Nu sunt un „caz celebru“, ci doar un suflet ce s-a deschis limpezimii lui Dumnezeu. Atât”, spunea, cu ani în urmă, într-un interviu pentru revista VIP.
Imboldul final pentru a pleca din lumea artistică au fost șicanele de care a avut parte la Teatrul Bulandra. În 1995, demisionează de la Teatrul Bulandra pentru a putea juca în piesa Danaidele de Eschil (regia Silviu Purcărete), pusă în scenă la Teatrul din Craiova. Nu va mai apărea în nicio altă piesă.
Actrița va demisiona, după 1995, și de la Facultatea de teatru unde preda de ani de zile și se retrage în Munții Apuseni.
Se retrage în munți
„Când am plecat în Apuseni, mă vedeam rostind Cuvintele Credinţei de pe o stâncă înaltă aflată în zona Ampoiţa. Nu se poate urca pe ea. Astfel că, în gând, am vizitat-o deseori, şi am rostit de pe ea anumite texte, numai în gând. Mi-a plăcut să mă întâlnesc cu studenţii şi să le dau câteva exerciţii bazate pe poezii, câteva îndrumări. Mi-am dat mereu seama că nu pot învăţa pe alţii, deşi îmi doresc să predau ce cred, sau – mi se pare că – deţin, văd, din experienţă, că nu e nimic care să se poată învăţa, preda sau predica”, a spus actrița.
Citește și: Povestea șlagărului „Bună seara, iubite” înregistrat de Lori plângând. Compus de doi copii de țărani
Este o imagine care ne amintește de Sfântul Francisc din Asisi care, în singurătate, a deprins capacitatea de a învăţa şi dojeni animalele. Se spune că un greier făcea mult zgomot când Francisc se ruga. El a chemat greierul să stea pe degetul său şi i-a spus: "Acum tu să taci până eu mă voi ruga, după aceea poţi să cânţi din nou". Şi greierul l-a ascultat.
Concluzie: Mariana Buruiană a spus ca un testament: ,,Nu vreau să mă treceţi la <<cazuri celebre>>, nu vreau să apar sub un titlu de genul <<Un caz celebru de apropiere de Dumnezeu>> sau <<Alte cazuri celebre de apropiere de Dumnezeu>>.Totul este mult mai simplu şi mult mai adânc. Nu sunt un <<caz celebru>>, ci doar un suflet ce s-a deschis limpezimii lui Dumnezeu. Atât. Adică ce-i mai important!”
