10 lucruri mai puțin știute despre Nicolae Ceaușescu. Fostul lider comunist ar fi împlinit venerabila vârstă de 106 ani, la 26 ianuarie, dacă ar mai fi trăit.
Dar firul vieții sale s-a oprit odată cu gloanțele trase de militari, în fața zidului de la Târgoviște, pe 25 decembrie 1989.
Deși despre Ceaușescu s-a scris enorm, vă prezentăm 10 lucruri despre acesta pe care este posibil, cel puțin în parte, încă să nu le cunoașteți.
10 lucruri mai puțin știute despre Nicolae Ceaușescu. Ce record mondial a deținut?
Dacă ar fi trăit, Nicolae Ceaușescu ar fi împlinit, pe 26 ianuarie, înaintata vârstă de 106 ani. Dar fostul conducător al României comuniste a sfârșit executat, alături de Elena Ceaușescu, la Târgoviște, de Crăciunul anului 1989, cu doar o lună înainte de a face 72 de ani.
Destinul celui care, până în decembrie 1989 era „cel mai iubit fiu al poporului”, „geniul din Carpați” sau „eroi între eroi” a fost precum urcușul unui munte: a pornit de la bază, a urcat până în vârful demnităților politice și al puterii, după care s-a prăbușit spre poale.
Nu o să trecem în revistă biografia și cariera politică a lui Ceaușescu, despre care s-au scris tomuri întregi.
Citește și: VIDEO 21 Decembrie 1989 Mitingul la care a căzut Nicolae Ceaușescu. Filmul ultimei zile de dictatură
Menționăm doar că băiatul sărac din Scornicești a devenit, la doar 30 de ani, după ce comuniștii au acaparat întreaga putere în țară, subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii iar, la doar 31 de ani, ministru adjunct al apărării.
Din iulie 1965, la patru luni de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceaușescu a fost ales secretar general al Partidului Comunist Român la Congresul al-IX-lea (transformat în PCR din PMR la același congres), cea mai înaltă funcție din partid.
În 9 decembrie 1967, Marea Adunare Națională îl alegea pe Nicolae Ceaușescu și în funcția de președinte al Consiliului de Stat, cea mai importantă funcție în stat, lucru ce avea să fie „cosmetizat” sub forma titulaturii de Președinte al RSR, în aprilie 1974.
Și vă mai spunem un mic secret: de fapt, Ceaușescu era născut pe 23 ianuarie 1918 și nu pe 26, așa cum arată fișa din Registrul Stării Civile pentru nașteri din Scornicești, localitatea natală a fostului dictator, conform descopera.ro.
Nu se știe de ce, Ceaușescu a preferat ca, ulterior, să fie sărbătorit pe 26 ianuarie. Se presupune că nu și-a dorit ca ziua sa de naștere să fie umbrită de manifestările ce se organizau în cinstea Unirii Principatelor Române, în fiecare 24 ianuarie.
Mai jos, însă, vă propunem să aflați 10 lucruri mai puțin cunoscute depre Nicolae Ceaușescu. Poate că unii le știu deja pe unele, dar s-ar putea ca altele să vă surprindă total.
1) A fost primul președinte al Republicii
Cum precizam mai sus, Ceaușescu a fost ales în 1967 în cea mai înaltă funcție din statul român de atunci, cea de președinte al Consiliului de Stat.
Dar cum această titulatură nu i-a mai fost suficientă, după ce a tranșat definitiv lupta pentru putere și influență în partid, odată cu eliminarea comuniștilor veterani, dintre care mulți îi susținuseră accederea în fruntea țării, precum Ion Gheorghe Maurer, Ceaușescu și-a arătat primele semne de paranoia puterii.
După ce, în martie 1974, l-a debarcat pe Maurer din fruntea guvernului, înlocuindu-l cu servilul Manea Mănescu, Ceaușescu a fost în mijlocul unui ceremonial cu accente de comedie: alegerea sa ca Președinte al Republicii, primul care a folosit această titulatură din istoria noastră.
Ceaușescu, în 29 aprilie 1974, primind „sceptrul” prezidențial de la Ștefan Voitec - Foto: Fototeca online a comunismului românesc/cota 1/1974
În ciuda aversiunii față de monarhie, pentru ceremonia din 1974, lui Ceaușescu i-a fost făurit un sceptru, copiat, la cererea lui, după cel al Regelui Ferdinand I.
Însă, în realizarea acestui obiect simbolic, însemnele regalității au fost înlocuite cu cele ale Partidului Comunist Român.
Citește și: Ce salarii aveau Nicolae și Elena Ceaușescu. Sumele de bani pe care le primeau dictatorii lunar
În cadrul ceremoniei, eșarfa tricoloră și sceptrul făurit i-au fost înmânate lui Ceaușescu de cel mai bătrân membru al Marii Adunări Naționale, Ștefan Voitec potrivit click.ro.
Ceaușescu a prețuit atât de mult însemnul puterii primit în 1974, încât îl păstra în biroul său din Comitetul Central. Urma sceptrului lui Ceaușescu a fost pierdută după ce revoluționarii din decembrie 1989 au pătruns în sediul Comitetului Central.
2) A fost speriat de muzeografii de la Castelul Peleș, unde voia să facă o reședință de protocol
Teama de boală a cuplului Ceauşescu a fost binecunoscută chiar și oamenilor simpli. Iar această vulnerabilitate a fost inteligent speculată de muzeografii care aveau în custodie castelul Peleş în perioada comunistă.
Cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu a vizitat destul de rar fosta reședință regală din Sinaia, dar, în anii 80, se pare că ar fi dorit să facă din aceasta, totuși, o locuință de protocol.
În această situație, muzeografii castelului au găsit o soluție ingenioasă pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Tuturor le era teamă de modificările și demolările pe care soții Ceaușescu le-ar fi putut face splendidului castel.
Așa se face că aceștia i-au speriat spunându-le că în interiorul castelului este o ciupercă ce atacă elementele de lemnărie, dar este şi foarte dăunătoare omului, conform adevarul.ro.
„Minciuna“ nu era chiar departe de realitate, pentru că o ciupercă chiar atacase grinzile clădirii, din cauza umezelii şi a neaerisirii, acesta fiind şi motivul pentru care au fost demarate, în 1975, masivele lucrări de restaurare în timpul cărora a fost înlocuită structura de rezistenţă din holul de onoare şi din sufrageria de la parter, conform.
3) S-a prăbușit cu avionul
Pe data de 5 noiembrie 1957, Nicolae Ceauşescu se afla în drum spre Moscova, acolo unde se aniversa Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, într-un avion IL 14, ca parte a unei delegaţii a Partidului Muncitoresc Român (PMR).
Din cauza unei erori de pilotaj, aeronava s-a prăbuşit la aterizare, pe Aeroportul Vnukovo.
În urma accidentului, ministrul de externe Grigore Preoteasa şi alţi trei membri ai echipajului şi-au pierdut viaţa.
Ceauşescu, ce avea funcția de secretar de stat al Comitetului Central al PMR (Partidul Muncitoresc Român), a supravieţuit suferind doar câteva traumatisme la gamba stângă şi câteva zgârieturi pe faţă.
4) Era pasionat de filmele poliţiste americane şi fan al serialului Kojak
La 35 de ani, Nicolae Ceauşescu descoperea pasiunea pentru cinematografie, printre preferatele sale numărându-se filmele poliţiste americane.
Liderul comunist s-a declarat fanul serialul de televiziune american Kojak, care a rulat între 1973 şi 1978. În plus, toate reşedinţele sale au fost dotate cu o sală specială de proiecţie.
Ceaușescu la o vânătoare, în 1969 - Foto: Fototeca online a comunismului românesc
Printre pasiunile sale se mai numărau şahul, biliardul, voleiul şi vizitele în străinătate. După 1955, acesta s-a apucat şi de vânătoare, potrivit zf.ro.
5) A deținut un record mondial
Ceaușescu chiar a deținut și un record mondial, demn de Guinness Book. Timp de 10 ani el s-a putut mândri cu cel mai valoros trofeu de coarne de cerb, împușcând animalul în 1980, în Munții Vrancei, scrie adevarul.ro.
Potrivit revistei Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, istoria acestui cerb se leagă de paznicul de vânătoare Ion Mărăştean din Soveja. A fost un trofeu dobândit greu, după trei ani de urmărire.
Pentru “cerbul cu coarne de aur”, Ceauşescu a venit de trei ori la vânătoare. Animalul era botezat “Guguştiucul”, pentru că avea un muget frumos, ce putea fi admirat mai ales în perioada boncănitului.
6) A fost general și ministru-adjunct al Apărării, deși nu făcuse armata
Ceaușescu nu a efectuat nicio secundă de stagiu militar, dar cum funcțiile se acordau politic, în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, „tovarășii” au decis că are competența necesară pentru a fi și general, dar și ministru adjunct al Apărării.
Culmea, această promovare a venit după ce a fost găsit „slab pentru secția agrară”, unde fusese subsecretar de stat, începând cu 13 mai 1948.
Citește și: Câte milioane aveau la CEC copiii lui Ceaușescu, la Revoluție? Cât din avere a recuperat Valentin?
Ceaușescu în uniforma de general, în 1952 - Foto: Fototeca online a comunismului românesc
„Pedeapsa” pentru incompetență a fost numirea sa, la 22 martie 1950, în funcția de ministru adjunct și șef al Direcției Superioare Politice a Armatei, după ce primise gradul de general-maior, potrivit amintiridincomunism.wordpress.com.
7) A omorât țărani care se opuneau colectivizării, la Vadu Roșca
Pe 4 decembrie 1957, Nicolae Ceauşescu a condus unităţile militare care au înăbuşit răscoala ţăranilor din Vadu Roşca, judeţul Vrancea, care se împotriveau colectivizării.
El avea grad de general cu două stele, fiind şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi adjunct al Ministrului Forţelor Armate.
Flancat de două tancuri, Ceauşescu a ordonat personal deschiderea focului de pe mitralierele aflate în camioanele care însoţeau tancurile, potrivit evenimentulistoric.ro.
Nouă ţărani au fost ucişi de gloanţe (Aurel Dimofte, Ionuţ Cristea, Ion Arcan, Dumitru Crăciun, Toader Crăciun, Stroie Crăciun, Dumitru Marin, Marin Mihai, Dana Radu) şi alţi 48 au fost răniţi. Alţi 18 ţărani au făcut ani grei de carceră în închisorile comuniste.
8) A cunoscut-o pe Elena Ceaușescu la un concurs de frumusețe
Marea întâlnire a vieților celor doi s-a produs în 1939. Probabil că se știau deja în ziua în care, pe 13 august 1939, pe stadionul Veseliei din Ferentari, s-a dat o mare petrecere la care au fost invitați și cei doi.
Până la Nicolae Ceaușescu, Lenuța Petrescu - așa cum era în acte - avusese o relație cu fratele mai mare al acestuia, Marin. Se spune că acesta ar fi descoperit că viitoarea „savantă de renume mondial” are bucurii și la soldații germani, așa că i-a „pasat-o” fratelui mai mic.
Evenimentul a fost organizat de breasla lucrătorilor din industria textilă, pielărie și încălțăminte, iar în cadrul petrecerii, Elena, care muncea pe atunci ca textilistă la fabrica „Jaguarul”, avea să fie desemnată „Regina Muncii”, în urma unui așa-zis concurs de frumusețe.
De fapt, câștigătoarea era cea care reușea să vândă cele mai multe cărți poștale. Se spune că Nicolae - deja vechi ilegalist - a făcut tot posibilul ca Elena să primească acest titlu, după ce a cumpărat un număr impresionant de cărți poștale în contul ei, informează click.ro.
Elena și Nicolae Ceaușescu s-au cunoscut în 1939 și s-au căsătorit în 23 decembrie 1947 - Foto: Fototeca online a comunismului românesc/cota 039
Propaganda comunistă de mai târziu avea să suțină că Nicolae Ceaușescu s-ar fi îndrăgostit de cea declarată „regina balului” la acea manifestare, sugerând și anumite date fizice atrăgătoare ale viitoarei titulare a „Cabinetului 2”.
Relația celor doi i-a dus spre un destin pe care nu l-ar fi bănuit nimeni în acea zi de august 1939. De altfel, e aproape unanim recunoscut de către istorici că Elena a fost prima și singura iubire, ba chiar femeie, din viața lui Nicolae Ceaușescu.
De altfel, ea l-a ajutat foarte mult să scape de bâlbâiala nativă, făcând numeroase exerciții de dicție cu el, lucru ce l-a făcut aproape dependent de prezența ei.
Cei doi s-au căsătorit la 23 decembrie 1947, când ea era deja însărcinată în șapte luni cu primul copil al cuplului, Valentin, iar Nicolae Ceaușescu fusese deja ales, după alegerile falsificate de comuniști din noiembrie 1946, deputat de Olt.
9) A ajutat mănăstirile românești de la Muntele Athos
Pare greu de crezut, dar Ceaușescu a avut o relație mai complicată cu Biserica decât se știe.
În 1969, România privea înmărmurită transmisia în direct la Televiziunea Română a unei înmormântări aparte. Liderul țării, Nicolae Ceaușescu, își îngropa tatăl. Andruță. Și nu oricum, ci cu sobor de preoți și slujbă ortodoxă, așa cum își dorise decedatul.
De fapt, documente de arhivă mai recente arată faptul că, până la finalul vieții, Andruță fusese consilier parohial al bisericii din Scornicești. De aceea și lăsase cu limbă de moarte să fie îngropat creștinește. Iar fiul, Nicolae, s-a conformat.
Dar fapt și mai surprinzător, Nicolae Ceauşescu a ajutat, la mijlocul anilor 70, aşezămintele religioase româneşti aflate pe muntele Athos.
Întâmplarea e relatată de scriitorul Ion Brad, ambasador al României în Grecia în acea perioadă, în volumul intitulat „În umbra zeilor”, apărut în 2003 la Editura Viitorul Românesc.
Conform scriitorului, aflat în vizită oficială în Grecia, în martie 1976, Ceauşescu a acceptat să primească vizita a trei călugări bătrâni, din cadrul mănăstirilor româneşti aflate pe muntele Athos, toţi trecuţi de vârsta de 70 de ani.
„Pe rând, toţi trei i-au prezentat şefului statului român preocupările şi necazurile lor, ţinând să laude – ca să audă şi pereţii Palatului – buna lor colaborare cu fraţii greci, dar şi dorinţa de a primi din România „sânge proaspăt”, călugări tineri, să mai salveze ceva din aşezămintele şi valorile spirituale româneşti.(...)
I-au dăruit lui Ceauşescu o icoană nouă şi câteva obiecte din lemn, un potir, o cutie plină cu smirnă şi tămâie. (…) Iar acesta le-a promis sprijinul Cultelor din România”, notează Brad.
Ceaușescu, în iulie 1977, purtând pe umăr sicriul cu trupul neînsuflețit al mamei sale, Alexandrina - Foto: Fototeca online a comunismului românesc
Dar, conform relatărilor lui Camil Roguski, fostul arhitect al lui Ceauşescu, cuprinse în cartea „Adevăruri interzise”, apărută la Editura Kullusys (2009), ajutorul a avut și o dimensiune financiară concretă, el materializându-se şi în suma de un milion de dolari donați mănăstirilor românești de pe Muntele Athos.
Un an mai târziu, în iulie 1977, Nicolae Ceaușescu își îngropa și mama, Alexandrina. De asemenea, fiul a respectat dorința părintelui de a fi îngropat cu preoți și slujbă ortodoxă.
Mai ales că, tot la rugămintea mamei, o credincioasă ferventă, dar care se deplasa tot mai greu odată cu vârsta, Ceaușescu construise chiar și o biserică, fix pe coama dealului de lângă casa parintească din Scornicești.
10) Ar fi vrut să fie mumificat ca Lenin
Deși depre dispariția fizică a lui Ceaușecu se vorbea doar în gând ori în șoapte abia murmurate, exista un plan și pentru acel moment inevitabil pentru orice om.
Dar destinul postum al dictatorului trebuia să fie la fel de grandios ca al lui Lenin. După modelul fostului conducător al URSS, planul prevedea mumificarea lui Ceaușescu și așezarea trupului astfel „preparat” într-un mausoleu impunător ce avea să fie ridicat special în acest sens.
Cel supranumit „arhitectul lui Ceaușescu”, Camil Roguski afirmă în cartea menționată mai sus, „Adevăruri interzise”, că au existat două posibile zone în care s-ar fi dorit ridicarea unei construcţii noi şi maiestuoase, ce ar fi urmat să devină locul de veci al lui Ceauşescu.
Prima dintre ele era pe locul actualei clopotniţe a Bisericii Patriarhale de pe Dealul Mitropoliei, unde se află și reşedinţa patriarhală.
Ceauşescu s-ar fi lovit atunci de refuzul Patriarhului Teoctist de a muta sediul Patriarhiei în Văcăreşti, aşa cum se preconiza.
Faptele, petrecute în anul 1987, au fost confirmate în interviuri date după 1990 de fostul patriarh Teoctist, dar şi de Ion Dincă, temutul „Te-leagă”, prim-viceprim-ministru între 1980 și 1989, cel însărcinat cu „rezolvarea problemei”.
În aceste condiţii, mai susține Roguski, „tovarăşii” s-au reorientat, următorul loc pentru ridicarea mausoleului fiind stabilit în zona Parcului Operei.
Mai precis, acesta ar fi fost aproximativ pe locul fostelor terenuri de tenis de câmp Venus, la intersecţia străzii Şerban Vodă cu Calea Plevnei şi peste drum de așa-numita „Casă Radio”, construcția mamut lăsată în paragină după 1990.
Atâta doar că istoria i-a jucat o festă lui Ceaușescu, el ajungând în fața plutonului de execuție, la 25 decembrie 1989, în Târgoviște, iar somnul de veci și-l doarme alături de soția lui, Elena, într-un cavou din cimitirul Ghencea Militar.
