După 40 de ani, zborul său este un motiv de a ne întreba ce mai caută oamenii în spaţiu şi ce rol poate juca ţara noastră în marea aventură cosmică.
Zborul Soyuz 40 a decurs atât de bine, încât poate fi rezumat într-o frază: a fost o misiune a unui ecosistem de zbor verificat și fiabil, cu cosmonauți experimentați și foarte bine instruiți, ecosistem care însă își atinsese limita din punct de vedere tehnologic. Era o tehnologie electromecanică concepută în anii 1960.
Când vezi capsula expusă la Muzeul Militar, azi, în plină eră digitală, pare rudimentară, dar cu atât mai mult de admirat.
Citește și: Andra a plecat de la „Vocea României” după numai un sezon: „Mi s-a cerut să fiu rea”
De peste 20 de ani deja, americanii și sovieticii adunau date din zecile de zboruri și din sutele de experimente științifice realizate în spațiu.
Mihai Constantin, jurnalist TVR: "Dumitru Prunariu a realizat și el 22 de astfel de experimente de astrofizică, biologie, chimie și psihologie. Cum face față omul traiului în imponderabilitate? Ce poate mânca pe termen lung în spațiu sau pe o altă planetă? Cum poate recicla la maximum orice material și substanță? Cum își poate asigura energia? Cum se poate proteja de particulele și de radiațiile cosmice? Cum poate suporta psihic lungile misiuni în spațiu? Întrebări la care au răspuns definitiv doar scriitorii SF. Oamenii de știință mai caută încă răspunsuri".
Citește și: Au apărut bancuri cu Loredana: Oriunde mă atingi, îmi dai la operație
După aproape 8 zile de misiune, a început reîntoarcerea pe Pământ.
Aterizarea a pricinuit și cel mai tensionat moment al zborului. Parașuta capsulei, uriașă cât 10 apartamente mari, a întârziat deschiderea cu 4 secunde, care puteau face diferența dintre succes și catastrofă.
Întors teafăr acasă, România trebuia să răspundă acum la întrebarea: avem un cosmonaut, ce facem cu el? (Mai multe detalii la TVR)
