Primul avion de luptă conceput și dezvoltat integral în România, IAR CV 11, cu „CV” de la inițialele celor doi ingineri care l-au proiectat, românul de origine aromână Elie Carafoli și francezul Lucien Virmoux, a văzut lumina zilei pe porțile uzinei „Industria Aeronautică Română” (IAR) din Brașov în 1930 și era atât de performant încât, în 1931, a fost la un pas de doborârea recordului mondial de viteză pe distanța de 500 de kilometri. Din păcate, după 470 de kilometri de zbor, motorul s-a defectat și singurul IAR CV 11 construit s-a zdrobit de sol.
Cum a luat naștere IAR CV 11
Elie Carafoli s-a născut în 1901 la Veria (Macedonia, Grecia), într-o familie de aromâni. Studiile liceale le-a început la Școala Comercială Românească din Salonic. Apoi, din cauza primei conflagrații mondiale, familia sa s-a refugiat în România, iar Elie Carafoli și-a continuat studiile la Liceul Gheorghe Lazăr din București și la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la "Mănăstirea Dealu". Cursurile universitare le-a făcut la Școala Politehnică din București, în perioada 1919-1924, unde a obținut diploma de inginer electromecanic, după care a plecat la Paris pentru a-și lua doctoratul în fizică-matematică. A urmat cursurile de mecanica fluidelor și aerodinamică la vestita universitate Sorbona, iar teza sa de doctorat a fost centrată pe teoria ridicării aerodinamice.
Imediat după ce și-a luat doctoratul la Sorbona, Elie Carafoli a început să lucreze în Laboratorul Aerotehnic de la Saint-Cyr. Aici, împreună cu alți ingineri, a realizat un tunel aerodinamic destinat vizualizării mișcării fluidelor, foarte mult apreciat la Congresele Internaționale de Aerodinamică, fiind distins în 1928 cu „Médaille d'honneur argent”.
Întors în România, Elie Carafoli a fondat la Școala Politehnică din București catedra de aerodinamică, primul pas în înființarea Facultății de Aeronautică din București, și a lucrat și ca inginer-șef al Serviciului de studii și construcții și director al uzinei IAR Brașov. Aici, Elie Carafoli l-a adus pe prietenul și colegul său francez Lucien Virmoux, alături de care a conceput și dezvoltat primul avion de luptă conceput și dezvoltat integral în România, IAR CV 11.
Între anii 1930-1937, din postura de cercetător la IAR Brașov, Elie Carafoli inovează și dezvoltă prototipurile avioanelor de vânătoare IAR 12, IAR 13, IAR 14, IAR 15 și IAR 16. De asemenea, a participat la dezvoltarea și modernizarea faimosului avion de vânătoare și bombardament în picaj românesc din cel de-al Doilea Război Mondial, IAR 80.
În 1970, inginerul român Elie Carafoli a primit medalia "Carl Friedrich Gauss", distincție conferită de către Braunschweigischen Wissenschaftlichen Gesselschaft, pentru activitate deosebită în aerodinamică. Și tot în 1970, el a primit medalia „Apollo 11”, de la NASA.
Primul avion de luptă românesc: structură ușoară din lemn, elemente din dural și motor Lorraine Courlis sau Hispano-Suiza
Proiectul primului avion de luptă românesc s-a bazat pe experiența acumulată la IAR prin fabricarea sub licență a avioanelor Morane-Saulnier MS 35 și Potez 25. Aparatul IAR CV 11 conceput de Elie Carafoli și Lucien Virmoux era un monoloc, monoplan cu aripa plasată jos, cu tren de aterizare fix, carenat.
Strucura avionului era din lemn, cu elemente de dural la motor. Aripa era construită din trei secțiuni. Structura aripii era formată din două lonjeroane de dural rigidizate cu tuburi, hobane și nervuri de pin. Eleroanele erau comandate prin tuburi și biele. Iar fuzelajul era format dintr-un cadru de dural anterior și patru lonjeroane rigidizate cu montanți și diagonale de pin și era, de asemenea, împânzit. Ampenajele erau montate pe rulmenți. Niciuna din suprafețele de comandă nu aveau compensatoare.
Avionul IAR CV 11 era propulsat de o o elice bipală antrenată inițial de un motor Lorraine Courlis 48-5 de 600 de cai putere, cu care avionul a primit denumirea de CV 11/W8, deși motorul în „W” avea 12 cilindri. Ulterior, motorul a fost înlocuit cu unul de tip Hispano-Suiza 12 Mc de 500 de cai putere.
IAR CV 11, la un pas de recordul de viteză pe 500 de kilometri
În prima jumătate a anului 1931, avionul IAR CV 11, echipat cu motorul Hispano-Suiza, a efectuat o serie de teste în Franța. Întors în țară, se propune doborârea recordului de viteză pe 500 kilometri de 306,696 km/h deținut de Joseph Sadi-Lecointe cu un avion Nieuport-Delage.
Doborârea recordului a fost încercată de căpitanul Romeo Popescu. În data de 9 decembrie 1931, decolând de la București, pilotul de încercare a parcurs 470 de kilometri, cu o viteză medie de 319 km/h, dar în urma unei pene de motor a încercat o aterizare forțată lângă Lehliu, conform Wikipedia. A capotat pe terenul moale, căpitanul Romeo Popescu a decedat și singurul IAR CV 11 fabricat a fost distrus complet.
Comentarii 0