Raluca a devenit, în noiembrie anul trecut, campioană mondială la MMA, categoria 47,6 kg. Cu toate că provine din box, Raluca se antrenează asiduu și la jiu-jitsu brazilian. La Openul european de BJJ s-a clasat pe locul 2, dar la o diferență foarte mică de câștigătoare.
„Pentru mine, jiu-jitsu e un sport complementar. M-am apucat de jiu-jitsu pentru MMA, pentru a completa partea de sol. La început, la prima mea competiție de jiu-jitsu, îmi doream doar să plec cu toate membrele întregi și să nu mă fac de râs. Mi-era frică să nu pierd în primele secunde, dar am câștigat. Era o competiție în țară. Lucurile au mers destul de bine. Antrenorul nostru, Marius Măzăreanu, ne spunea că și eu și sora mea ne descurcăm mai bine în competiție decât la antrenament. Când intri într-un ring de box sau într-o cușcă e puțin mai solicitant, așa, pe saltea nu te bate nimeni. Dar cele mai mari accidentări le-am avut la jiu-jitsu. Am avut fracturi la ambele mâini.
La prima, am văzut cum am căzut cu degetul pe piciorul adversarei, am văzut cum se deplasase osul de la mână și nu știam ce se întâmplă. Mi-am spus că mai am un meci și că o să merg după aceea la medic. Am câștigat și al doilea meci și abia apoi am fost la medic“, povestește Raluca.
Acum a luptat la categoria Adult pentru că era concurența mai mare, deși, având peste 30 de ani, putea concura la o altă categorie de vârstă.
„Pentru mine a fost un concurs ușor. Am pierdut finala la două avantaje (un avantaj este mai puțin decât un punct), dar nu m-am simțit pusă în pericol în niciun moment. Era o sportivă experimentată, campioana de anul trecut. Pănă atunci am avut două meciuri, două submisii, meciuri câștigate fără probleme“, spune Raluca.
Pe 16 martie urmează Campionatul European de Jiu-jitsu la care vor participa doar sportivi din Europa. Raluca a înscris-o și pe sora ei geamănă, Roxana la această competiție.
Roxana Dinescu a revenit de puțin timp în sală pentru că are un băiețel de opt luni și a fost mai dificil să-și drămuiască timpul. A încercat să vină și cu cel mic la sală, doar că băiețelul începea să plângă imediat ce o pierdea din ochi.
„Din punct de vedere fizic mă simt bine. Mi-am revenit destul de repede. Orele de antrenament sunt un pic mai greu de bifat, pentru că trebuie să am grijă de băiețelul. În timpul zilei mă mai ajuta mama și am mai putut să merg la fitnes, dar seara e mai greu. Pregătirea nu e așa cum aș fi vrut eu să fie în momentul acesta, mai avem o lună până la competiție și încerc să fac tot ce pot pentru a fi într-o formă bună“, spune Roxana.
Nu va concura cu Raluca pentru că sunt la categorii de greutate diferite și nici nu ar face asta într-un concurs. Au luptat doar o dată, dar mai mult în glumă. Erau la un concurs la Constanța și nu aveau nicio adversară la categoriile lor de greutate, așa că au decis să facă o luptă mai mult demonstrativă.
„Pot să zic că a fost un meci foarte greu pentru mine, chiar dacă l-am câștigat la o diferență de un avantaj, dar ar fi putut foarte bine să fie invers. Un adversar incomod este un adeversar cu o tehnică bună, nu contează kilogramele. Dacă era vorba de MMA sau de box nu s-ar fi întâmplat niciodată să ne luptăm“, mai spune Roxana.
