Dunărea FC este o echipă legendară de fotbal din Uruguay. În lumea fotbalului sud-american, puține cluburi au avut un impact atât de durabil precum Danubio F.C.
Cu sediul în Montevideo, capitala Uruguay, Danubio este unul dintre cele mai titrate formații din țară. Dar cum de a fost botezată cu numele marelui fluviului european, ce traversează și România?
Dunărea FC, echipa legendară de fotbal din Uruguay. Cum a primit numele marelui fluviului european?
La mii de kilometri distanță de România, dincolo de Atlantic, în țara supranumită „Elveția Americii de Sud”, există o echipă renumită de fotbal care a primit numele marelui fluviu european Dunărea, în spaniolă Danubio.
De la înființarea sa în 1932, clubul și-a dezvoltat reputația de a produce jucători talentați și de a concura la cel mai înalt nivel.
Cu numeroase campionate naționale la activ, influența clubului depășește cu mult succesul de pe teren, contribuind semnificativ la cultura fotbalistică a Uruguayului.
Danubio F.C. a fost înființat la 1 martie 1932, de către mai mulți elevi pasionați de fotbal din orașul Montevideo.
Citește și: Povestea lui Petre Steinbach, fotbalistul român care s-a antrenat cu Arsenal. E deportat în URSS
Astfel, un grup de copii care frecventau școala publică „República de Nicaragua”, singura din zonă la acea vreme, au dorit să aibă propria lor echipă de fotbal, potrivit istoriei clubului prezentată pe danubio.org.uy.
Forțele motrice din spatele ideii au fost Miguel Lazaroff și frații Alvaro și Armando Olivera, cărora li s-au alăturat încă alți 15-20 de elevi.
Prima formulă de echipă pentru Danubio FC, cea din 1932, anul înființării - Foto: danubio.org.uy
Ei au început antrenamentele în terenurile virane din zonă, cu clasica minge de cârpe și întâlnirile ținute pe strada Chayos și Marcos Sastre, acasă la Doña María Mincheff de Lazaroff, mama lui Miguel și Juan.
Consilierul tehnic al copiilor a fost Jorge Mincheff, fratele Doamnei María, care fusese fotbalist în țara sa natală, Bulgaria.
Odată ce echipa a fost formată și când a apărut posibilitatea de a juca un meci „serios” împotriva echipei care reprezenta Plaza de Deportes de la Unión echipa a fost gata de joc, adoptând numele de „Tigre”.
Fără posibilitatea de a avea vestimentația adecvată, fiecare jucător a primit un tricou alb, la care Doña María a cusut un detaliu negru la nivelul inimii.
Acesta a fost primul indiciu al „alb-negrilor” de astăzi. Debutul s-a dovedit a fi amar pentru tineri, au pierdut cu 1-0, dar nu s-au lăsat intimidați și au început să planifice revanșa.
Dar cum vara pândea - vara, în emisfera sudică fiind în lunile în care în cea nordică e iarnă - au fost nevoiți să suspende momentan activitatea și să aștepte toamna pentru a-și reveni.
Citește și: Povestea campionului mondial Ștefan Birtalan. Părăsit de mamă la 2 ani, o revede după două decenii
Când anul școlar a reînceput în acea zi simbolică de 1 martie - care în Uruguay marchează prima zi de toamnă - care a rămas pentru totdeauna ca dată a înființării, ei și-au dat seama că nu puteau merge să joace meciul revanșă în aceleași condiții, trebuiau să obțină tricouri și să reînființeze echipa.
Soluțiile au apărut rapid: pentru a finanța tricourile au organizat o tombolă, iar culorile au fost propuse de Alcides Olivera, fratele mai mare al lui Alvaro și Armando, care a cumpărat 10 numere din acea tombolă cu singura condiție ca vestele să aibă dungi verticale albe și negre.
Numele final al echipei, Danubio, a fost sugerat în cele din urmă de Doña María de Lazaroff, care, fiind de origine bulgară, a dorit să aducă un omagiu marelui fluviu care udă malurile țării natală, Dunărea, simbolizând unitatea și forța.
În 1933, cei de la Danubio și-au luat revanșa mult așteptată și, sub noul nume și cu un nou echipament, au învins puternica echipă din Plaza de Deportes de la Unión, cu 2-0.
Danubio, în componența formației care a câștigat primul titlu de campioană a Uruguayului - Foto: danubio.org.uy
Încă de la început, Danubio a încercat să creeze o echipă competitivă, care să poată concura cu cluburile de top din Uruguay.
Primii ani ai clubului au fost marcați de creștere și dezvoltare. La început, s-a confruntat cu o concurență acerbă din partea unor cluburi mai mari și mai bine stabilite din Uruguay, precum Club Nacional de Football și Club Atlético Peñarol.
În ciuda acestor provocări, Danubio și-a câștigat rapid reputația de a produce jucători talentați și de a juca un stil de fotbal dinamic și atractiv.
Din 1948, cei de la FC Dunărea au reușit să promoveze în prima ligă din Uruguay, alternând clasările pe podiu, cu retrogradări și promovări relativ rapide.
În 1988 a venit și primul titu, urmat de alte trei, în 2004, 2007 și 2014. Tot în 1988, Danubio a obținut și cea mai importantă performanță internațională, când a ajuns în semifinalele Copa Libertadores, o performanță remarcabilă pentru un club de talia sa, conform soccerwizdom.com.
Danubio este singurul club care a fost încoronat campion al tuturor ligilor din fotbalul uruguayan, intrând de la cea mai mică categorie, Divizia Extra.
Citește și: Povestea românului care a „murit” la primul Campionat Mondial. Ajunge acasă când îi pregăteau coliva
În plus, este considerată cea mai bună echipă uruguayană din diviziile de tineret, pentru că a obținut 118 titluri de campioană în toate ligile sale și a avut în rândurile sale mari fotbaliști uruguayeni.
Una dintre cheile succesului Danubio F.C. a fost întotdeauna concentrarea pe dezvoltarea tinerilor. Academia de tineret a clubului a produs mulți dintre cei mai buni fotbaliști uruguayeni de-a lungul anilor.
Sistemul de tineret al Danubio este renumit pentru capacitatea sa de a dezvolta jucători tehnici și bine pregătiți.
Mulți dintre cei mai buni fotbaliști ai țării au trecut prin rândurile lui Danubio, inclusiv jucători care au ajuns să joace pentru cluburi europene de top și pentru echipa națională a Uruguayului.
Citește și: Povestea celui mai bun baschetbalist român din istorie: A avut o pensie mizeră. Uitat, moare singur
Jucători precum Álvaro González, Gastón Ramírez și Jorge Rodríguez și-au început cariera la Danubio, iar dezvoltarea lor la club a pus bazele succesului lor viitor.
Și toate acestea s-au întâmplat de la visul unor elevi de șoală de a juca fotbal și nostalgia unei bătrâne născute pe malurile Dunării. Așa se fae că, de 93 de ani Danubio curge vijelios prin fotbalul din Uruguay.
