Sensei Marius Ioniță (6 dan) este, probabil, cel mai cunoscut antrenor de aikido din București. L-am cunoscut acum vreo zece ani în sala unei școli din cartierul Chitila, acolo unde m-a uimit faptul că o hoardă de puști îl urmăreau cu atenție timp de o oră, răstimp în care se jucau, se antrenau, dar păstrau și disciplina.
O misiune aproape imposibilă, iar asta o știu toți cei care lucrează cu copii de grădiniță și de școală primară.
Marius Ioniță practică aikido de aproape 30 de ani, iar soția sa, Mihaela (5 dan) are o vechime de 25 de ani în
aikido și karate.
Însă amândoi sunt mai mult decât niște simpli instructori cu experiență în arte marțiale. Ei au înțeles că sportul nu se oprește în sala de antrenament și că, de fapt, principala misiune a unui antrenor este să clădească oameni cu caracter și să-i pregătească pentru viață.
Micuții sportivi au avut posibilitatea să trăiască experiențe de neuitat în mijlocul naturii
Cei doi au înființat, acum 14 ani, Asociația cultural sportivă Aiki-Budo, pentru a putea preda în cadru legal această artă marțială. Apoi, în 2008, au fondat Federația Română de Aikido Modern, împreună cu alți prieteni iubitori de arte marțiale și natură, shihan Ioan Grigorescu și shihan Răzvan
Peristeri.
Acum sunt 15 cluburi membre și peste 40 de instructori profesioniști. Din 2015, organizarea de cursuri pentru instructori cu specializarea aikido a fost autorizată de Ministerul Educației și de Ministerul Muncii, astfel că acum există o atestare oficială, pe baza căreia absolvenții se pot angaja.
Un sport tot mai popular
Pasiunea și dragostea de copii cu care familia Ioniță vine la fiecare oră de antrenament au făcut ca, în momentul de față, să existe peste 2.500 de practicanți de aikido, majoritatea fiind din grădinițe, școli, after și before school, din diferite locuri din București și din două localități din provincie, Slănic Prahova și Petrila.
„Toate bune și frumoase, dar am hotărât că un sportiv are nevoie de mai mult. Pentru a reuși în viață și în sport, am decis să pregătim copiii și în alte domenii ce le sunt necesare pentru o bună dezvoltare. Așa am început să organizăm tabere cu diferite tematici în afara sportului.
Am avut șansa și onoarea să-mi scoată Dumnezeu în cale la începuturi două persoane extraordinare și pasionate, Mioara Stoian și Marilena Stoian, fondatoare ale organizației de Turism Rural Ecologic și Cultural ANTREC.
Cele două doamne ne-au facilitat prin filialele lor tabere la pensiuni rurale din toată țara. Am descoperit o țară superbă, oameni minunați, tradiții și obiceiuri extraordinare, o natură splendidă și sălbatică, bogății incredibile ce stau ascunse și așteaptă să fie descoperite, admirate și păstrate“, povestește Marius Ioniță.
În mijlocul naturii
Într-una dintre tabere, organizată în localitatea Lepșa, județul Vrancea, au intrat în legătură cu un om deosebit, Ion Saragea (nea Nelu), un ghid turistic cu har de povestitor, care i-a fascinat cu legendele, istorioarele și cunoștințele practice despre natura locului.
El i-a pus în legătură cu directorul Administrației Parcului Național Putna-Vrancea din cadrul Romsilva.
„Împreună, am început să visăm frumos. Am început proiecte de voluntariat ecologic: reabilitarea traseelor turistice în rezervația Cheile Tișiței, programe de refacere a faunei locale, conștientizarea populației locale despre locul minunat în care trăiește și multe altele. În 2018, ne-am asumat un risc și am demarat, de data aceasta pentru copii, un proiect de tabără pe care l-am denumit «Școala vieții și a responsabilității»“.
„Copiii au nevoie să experimenteze ceea ce învață, pentru a fi liberi în gândire și responsabili în faptă“
Dorința noastră a fost să îi luăm din fața telefoanelor mobile și a tabletelor și să-i întoarcem la natură, să studieze pe viu lanțul trofic, să guste tradiții gastronomice, să vadă cum este traiul în comunitate, să vadă în practică ce înseamnă ecologia.
În 2018, fiind anul Centenarului Unirii, am mers prin munții Vrancei pe urmele eroilor de atunci, văzând la fața locului urmele dorinței oamenilor de libertate și unire.
Ca să intrăm cu totul în atmosfera superbă a zonei, am decis să stăm într-o cabană modestă, în natură, fără mari condiții, dar plină de viață și cu un peisaj de poveste.
Spre surprinderea noastră, a fost un succes uriaș, având în zece serii a câte 5 zile 156 de copii, adolescenți și adulți. Bucuria mea a fost să-i văd că au uitat de tablete, că telefoanele erau uitate undeva prin camere, iar copiii aveau în ochi acea sclipire a descoperirii vieții adevărate și a naturii“, spune Marius Ioniță.
Sensei Marius Ioniță împreună cu copiii antrenați de el la Festivalul de Aikido „Centenarul Unirii”
După această reușită, cei doi și-au propus să continue cu proiectele prin care copiii să poată pune în practică tot mai multe cunoștințe dobândite în școală.
„Noi credem că, azi, copiii au nevoie să experimenteze ceea ce învață, pentru a fi liberi în gândire și responsabili în faptă. Pentru asta, trebuie să-i învățăm că visele pot deveni realitate și atunci te poți bucura de realizări și de viață cu adevărat. Vorbim despre civism, dar trebuie să îl și aplicăm.
Copiii trebuie să participe în mod direct la acțiuni civice, pentru a le înțelege și a avea acea bucurie pe care ți-o dau faptele bune. O mie de vorbe nu valorează cât o faptă bună, iar dorința de a face o faptă bună se concretizează întotdeauna cu ajutorul Lui Dumnezeu“, crede Marius Ioniță.
Un pârâu repopulat cu păstrăv
Ultimul astfel de proiect a fost repopularea pârâului Tișița din Rezervația Naturală Cheile Tișiţei – Vrancea cu puiet de păstrăv, copiii eliberând peste 10.000 de exemplare.
În perioada 2-5 mai, cu mic, cu mare, cluburile de arte marțiale Aiki-Budo, Hakuryu și Aiki-Kodokan, membre ale Federației Române de Aikido Modern, Primăria comunei Tulnici, Postul de Jandarmi Montan Lepșa și Cercetașii României-Centrul Local „Cascada Putnei“ – Tulnici, Vrancea, au realizat o parte din proiectul „Salvăm Natura“.
S-au implicat în mod direct: sensei Robert Stanciu (3 dan) – președinte ACS Hakuryu; sensei Gabriel Borcea (3 dan) – președinte ACS AIKI-KODOKAN; sensei Marius Stratul (3 dan) – președinte ACS AIKI-BUDOKAI;
sensei Traian Drig – președinte ACS AIKIDO SKY; Ion Militaru – director Parcul natural Putna Vrancea, Ion Saragea – ghid turistic; Aurel Botu, primarul comunei Tulnici, Vrancea; Cercetașii României Centrul local Putna, Vrancea; lideri, Marian Pătrunjel, Cosmin Tuteanu.
Copiii mai multor cluburi de aikido din Capitală au reușit, prin eforturi proprii, să contribuie la repopularea pârâului Tișița din Rezervația Naturală Cheile Tișiţei
Dar totul începuse cu ceva timp înainte. La Festivalul de Aikido, copiii au pus la cale o acțiune de strângere de fonduri și au reușit să adune peste 2.400 de lei, bani cu care au cumpărat puietul de păstrăv.
Cei mici au fost implicați direct în această acțiune, de la început și până în momentul în care au eliberat, cu mâinile lor, puietul de păstrăv în apele pârăului Tișița.
Pentru întreaga acțiune, au existat și sponsori - Erbașu Construct SRL, Gardena SRL, Minerva Security SRL. Un sprijin important pentru aceste proiecte a venit și de la Mihaela Drăguș, managerul general al Școlii Genesis din Capitală.
„În timp de doar patru zile, am demonstrat că visurile pot deveni realitate, indiferent de obstacolele apărute în cale“, spune sensei Marius Ioniță.
Lui Marius Ioniță i se luminează privirea ca unui copil, când îmi povestește despre următoarea tabără: „Am luat acum binocluri și aparate de vedere pe timp de noapte. Vreau să fac un post de observare pentru copii, tot la cabana din Lepșa. Să stea acolo și noaptea și să poată vedea animalele din zonă și obiceiurile lor. Să vadă urșii, lupii cu ochii lor.
N-am mai avut răbdare și am testat deja aparatura nouă. O să fie senzațional“. Apoi, îmi povestește cum le gătește copiilor la ceaun, cum le face niște gogoși speciale și cum se cântă la focul de tabără melodiile formațiilor Phoenix și Compact într-o lume ruptă de orice contact cu tabletele și cu telefoanele mobile, părăsite în fața măreției naturii.
Iar el este deja acolo, chiar în timp ce-mi povestește cum a descoperit acel loc în urmă cu câțiva ani, cum a renovat o cabană părăsită și cum n-a mai putut să renunțe la acel loc.
