Cum poate funcționa Poliția Animalelor

Spațiul public românesc abundă în scene desprinse parcă din filmele de groază: câini maltratați, omorâți în chinuri, cai sau măgari costelivi bătuți până la sânge, pisici înecate. Nu lipsesc nici tragediile de tipul celei petrecute la sfârșitul iernii, cu cele 14.000 de oi înecate în Portul Midia.

Ar putea fi Poliția Animalelor răspunsul la oprirea abuzurilor de orice fel?

„Am făcut un pas important care ne duce mai aproape de o lume normală și cu dragoste față de animale. La nivelul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) a fost finalizat proiectul Ordonanței de Urgență pentru completarea unor acte normative cu incidență în protecția animalelor, precum și pentru stabilirea unor măsuri organizatorice, acesta fiind pus pe site-ul MAI în dezbatere publică“, anunța ministrul Afacerilor Interne, Marcel Vela, pe contul său de Facebook, în 25 august.

Vestea a fost primită cu peste 1.000 de distribuiri, aproape 5.000 de aprecieri și mii de comentarii de aprobare și laudă.

Mai reținuți în aprecieri sunt însă polițiștii, care consideră că proiectul propus de Marcel Vela este mai degrabă electoral. Soluția pentru protejarea animalelor este, în opinia lor, înăsprirea pedepselor pentru cei care le torturează și le omoară.

ONG-urile salută inițiativa, dar atrag atenția că, dacă nu se lucrează concomitent și la celelalte legi care reglementează statutul animalelor, ne putem trezi în situația absurdă în care salvăm un câine maltratat de stăpân și-l ducem la un adăpost public unde, dacă nu e adoptat în 14 zile, este eutanasiat.

Zilnic, cel puțin două cazuri de animale schingiuite

În primele cinci luni ale lui 2020 s-au raportat 369 de cazuri de rele tratamente asupra animalelor, în creștere cu 82 de cazuri față de perioada similară a anului trecut.

Un calcul simplu ne arată că s-au raportat la Poliție cel puțin două cazuri pe zi, conform datelor oficiale prezentate de MAI în Nota de fundamentare a Ordonanței de Urgență care ar urma să modifice Legea 205/2004, privind protecția animalelor.

Cele două autorități care răspund de protecția animalelor sunt Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și Ministerul Afacerilor Interne.

Prin „rele tratamente“, legea exempli­fică: omorârea animalelor, practicarea tirului pe animale, organizarea de lupte, folosirea de animale vii pentru dresarea altor animale, abandonul, maltratarea și schingiuirea, intervenții chirurgicale – cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale ș.a.m.d., despărțirea puilor de mamă înainte de minim opt săptămâni de viață, folosirea armelor cu tranchilizant în alte situații decât pentru imobilizarea animalelor.

Pedepsele prevăzute de lege sunt, însă, derizorii: între trei luni și un an de închisoare sau amendă și, după caz, confiscarea animalelor sau interdicția de a deține animale timp de cinci ani. 

Pe scurt, proiectul de Ordonanță de Urgență al MAI propune:

polițistul emite un ordin de plasare într-un adăpost pentru animale maltratate, în cazul constatării unui abuz asupra animalului consiliile județene sunt obligate să aibă servicii de adăpostire a animalelor, în 60 de zile de la publicarea Ordonanței în Monitorul Oficialpolițiștii au dreptul de a pătrunde în domiciliu fără acordul persoanei, dacă în acel loc se află un animal în pericolpersonalul specializat din ANSVSA se poate transfera fără concurs sau examen în Poliția Română și va fi încadrat ca polițist .

Transferul medicilor veterinari în Poliție, „strigător la cer“

Dacă Poliția Animalelor a fost întâmpinată cu urale de oamenii simpli, cei care ar trebui să o pună pe picioare nu sunt atât de entuziaști.

„Acest proiect a fost primit cu fundiță roșie și solicitare expresă să fie aprobat indiferent de condiții, pentru că este campanie electorală și trebuie să fie exploatat acest subiect. Eu spun că, în acest moment, este redundant.

Este ușor rescris ca să apară domnul ministru cu cățelul în brațe și să spună cât iubește animalele“, acuză Cosmin Andreica, liderul Sindicatului Polițiștilor Europeni - Europol.   

Liderul sindicatului Europol, Cosmin Andreica, vede în demers un interes pur electoral

Sindicaliștii din Europol sunt nemulțumiți că nimeni nu a fost consultat la scrierea proiectului de OUG: „Nici măcar Inspectoratele de Poliție Județene n-au fost consultate, iar șeful Direcției Medicale din MAI a spus că este pentru prima dată când vede proiectul (la dezbaterea publică cerută de sindicaliști, n.r.)“, spune Andreica, revoltat că proiectul propune, printre altele, încadrarea medicilor veterinari în Poliție.

„Este strigător la cer. Medicii veterinari din MAI spun că nu e nevoie de studii de specialitate pentru a pune în aplicare prevederile Legii 205; polițistul vede prin propriile simțuri dacă un animal este maltratat sau lovit“, continuă polițistul.

O altă modificare pe care o aduce proiectul MAI și pe care polițiștii o contestă se referă la pătrunderea pe proprietate privată. Oamenii legii se tem că ar putea fi trași la răspundere pentru încălcarea unui drept fundamental, în baza unui simplu denunț.

Activista Andreea Roseti, alături de cățelușa ei Siri, salvată în urmă cu doi ani de pe stradă

„Dacă aveți un vecin cu care nu vă înțelegeți, vă puteți trezi cu reclamație că aude scheunături în apartament, iar Poliția să fie obligată să spargă ușa, în baza declarației vecinului.

Dar, în final, nu răspunde cel care a sesizat, ci cel care a pătruns pe o proprietate privată“, spune liderul Europol. Mai mult, atunci când animalul va fi ridicat și plasat prin ordin într-un adăpost – unde va fi dus?, se întreabă Andreica, în condițiile în care nu există o listă cu toate adăposturile publice, iar unele localități nici nu au astfel de centre.

„Și nici nu există o măsură care să oblige autoritățile locale să aibă astfel de adăposturi“, continuă acesta.

De altfel, pe site-ul ANSVSA există doar o hartă cu adăposturile pentru câini, iar pentru alte animale, cei interesați sau polițiștii trebuie să caute adăposturile și sanctuarele private.

Descurajarea agresorilor, prin creșterea pedepselor

Circa doi la sută din cei care fac rău animalelor sunt condamnați și este vorba despre „o amendă de 500 de lei, de 1.000 de lei, 10 ore de muncă în folosul comunității pentru uciderea unui câine“, arată Europol.

Aici, Andreica spune că de vină sunt și procurorii care „nu înțeleg“: „Ei știu că a fost lovit un animal; mijloacele de probă, de multe ori, lipsesc -  fotografii, planșe, certificate constatatoare care să fie «traduse» - și ei apreciază că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni; pe cale de consecință, renunță la urmărirea penală“.

Pentru descurajarea agresorilor, ar trebui ca pedepsele să fie majorate, iar cei care fac rău să poată fi arestați preventiv: „Arestul preventiv se poate dispune doar pentru infracțiuni a căror limită maximă a pedepsei e peste trei ani. Acum, îl prinzi, îi faci procesul-verbal și îi dai drumul. Ce să înțeleagă un astfel de agresor? Că poate să facă în continuare“, explică liderul Europol.

O altă soluție propusă de oamenii legii este degrevarea polițiștilor de proximitate, care ar trebui să fie pe teren, în mijlocul comunității, nu „îngropați în dosare penale, în birocrație, planuri de măsuri, statistici. Ei nu mai pot să iasă din birou. Ori nu poți să constați astfel de fapte stând în birou“, conchide Andreica.

Problemele care vor pune bețe-n roate

„Este mare nevoie de Poliția Animalelor, dar într-o formă coerentă. Fără a armoniza cadrul legislativ și prerogativele acestei entități cu cele ale altor instituții din domeniu, Poliția Animalelor nu va funcționa“, atrage atenția Andreea Roseti, care activează în domeniul protecției animalelor de 14 ani.

Roseti, country manager pentru Humane Society International în România și fondatoare a asociației Animal Life din Sibiu, arată că, pe măsură ce se va lucra la o variantă a legii, vor ieși în evidență alte probleme care trebuie rezolvate.

„De exemplu, proiectul prevede ca polițiștii să intre pe o proprietate atunci când sunt dovezi că acolo sunt animale chinuite. Se constată că sunt câini chinuiți și hotărâm că îi luăm de acolo. Unde îi ducem? Dacă îi ducem într-un adăpost public, în majoritatea cazurilor, se eutanasiază la 14 zile.

Un câine maltratat, cu probleme de sănătate și de comportament nu are ce căuta într-un adăpost public, așa cum sunt adăposturile publice astăzi; pe animalul acela îl scapi de un iad și îl bagi în alt iad“, atrage atenția activista.

Conform Legii 258/2013, privind gestionarea câinilor fără stăpân, câinii care ajung în adăposturile publice pot fi revendicați de proprietari în șapte zile, iar încă șapte zile aceștia  pot fi adoptați de către persoane fizice sau juridice. Câinii nerevendicaţi sau neadoptaţi vor fi eutanasiaţi, după această perioadă, în baza unei decizii emise de către o persoană împuternicită în acest sens de către primar.

Un câine legat în spatele mașinii cu lanțul și târât 700 de metri, într-un sat de lângă Sibiu. El a fost salvat după ce patru copii au blocat mașina cu bicicletele lor

O altă problemă identificată de activistă se referă la lipsa adăposturilor pentru animale. Ea apreciază că termenul de 60 de zile pentru înființarea unui adăpost de către autorități va duce la un heirupism care se va traduce în centre doar pe hârtie.

O soluție mai așezată ar fi, în opinia Andreei Roseti, crearea unei rețele a adăposturilor și sanctuarelor private, acreditate, care ar putea interveni să preia animalele luate de Poliție, în baza unui parteneriat. Totuși, este importantă stabilirea unei relații echitabile între cele două părți.

Astfel, explică activista, „nu putem pune totul în cârca organizațiilor și să le lăsăm pe ele să rezolve. Noi (ONG-urile, n.r.) venim în sprijinul autorităților, dar nu se poate merge la nesfârșit cu «noi facem tot, voi lăsați-ne să ne facem treaba». 

Vaci, cai, măgari bătrâni sunt abandonați pe marginea drumurilor, când nu mai sunt de folos. Măgarul din imagine a murit chiar după ce a fost salvat de Animal Life

Și autoritățile trebuie să-și asume că animalele trebuie să mănânce, medicul veterinar trebuie plătit“.

Lista întrebărilor deschise continuă și cu tipul de animale de care se va ocupa această nouă structură, dar și ce fel de intervenții va putea face.

„Spre exemplu, la fermele de blănuri nu există standarde de bunăstare a animalelor crescute pentru blană (nurci și șinșile).

Eu, dacă constat că este o neregulă, că animalele sunt chinuite, ce fac? Mă duc la DSV sau la Poliția Animalelor? Dacă vine Poliția Animalelor, ce va face? Va închide ferma?“.

Mai mult, „dacă noi considerăm că e o cruzime să ții un câine într-o cușcă de metal de un metru, în care nu se poate mișca, de ce nu este o cruzime la fel de mare să ții o scroafă într-o cușcă cu bare de fier, în care nu se poate mișca și să stea acolo toată viața, să fie inseminată, să fete și să-și alăpteze purceii?“, continuă aceasta. Activista salută însă începerea „discuțiilor serioase“ și crearea unor grupuri de lucru.

„Încet, se vede o schimbare de mentalitate“

Andreea Roseti speră că, odată cu crearea Poliției Animalelor, va scădea numărul cazurilor de cruzime. Ea remarcă și un număr mai mare de copii agresori, povestind că, în multe situații, i s-a întâmplat să nici nu aibă cu cine să stea de vorbă: copiii respectivi să fie crescuți de „cine apucă“.

O întreb cu ce se confruntă pe teren, cum e interacțiunea cu oamenii și cu Poliția.

„Oamenii preferă să reclame ceva la un ONG, le este frică, nu sunt obișnuiți să aibă încredere în autorități. Chiar dacă ONG-ul le spune: «Dumneavoastră, ca martor, trebuie să sunați la Poliție.», oamenii zic: «Eu v-am spus. Dacă dumneavoastră nu faceți nimic, care sunteți ONG, eu nu fac.» Din fericire, se vede o schimbare de mentalitate.

Încet-încet, oamenii încep să ia decizia corectă: să sune la Poliție, să reclame“, povestește activista.

O schimbare binevenită ar fi posibilitatea polițiștilor de a intra într-o gospodărie atunci când un animal este chinuit, consideră Andreea Rosetti, care s-a confruntat cu cazuri în care „animalele erau ținute în condiții foarte proaste, lăsate fără apă și mâncare, închise în spații întunecate, bătute, până la a muri, într-o curte în care nu se putea intra, fie oamenii erau plecați și își abadonaseră animalul acolo, fie veneau foarte rar sau erau indivizi de care și vecinii se temeau. Și ajungeai acolo, nu puteai intra in curte, deși primiseși filme, poze, era foarte dificil“.

Foto: Shutterstock

Despre colaborarea cu Poliția, ea spune că a avut și cazuri în care oamenii legii au acționat „ca la carte“, dar și situații în care polițiștii nu cunoșteau legile: „Am avut caz de cruzime, într-un sat de lângă Sibiu, unde un câine a fost târât după mașină.

Deși era duminică, a venit repede un echipaj, a fost ca la carte intervenția. Pe de altă parte, am fost în târg să verificăm ce animale se mai vând, am găsit, bineînțeles, o grămadă de câini fără pedigree și am căutat polițiștii.

Ei aveau însă treabă cu noi, că ce avem noi cu vânzătorii, nu știau că există legislație care spune că n-ai voie să înmulțești și să vinzi metiși“.

De-a lungul timpului, asociația ei a preluat și numeroase animale de fermă, iar acum se gândește să înființeze o fermă – „să nu ne mai rugăm de prietenii noștri care stau la țară să primească vreun măgar găsit pe DN. Sunt autorități cu care poți discuta despre aceste lucruri, dar sunt situații în care nu ai interlocutor“.

„Poliția Animalelor va fi începutul unei preocupări mai serioase pentru soarta animalelor. Acum nu mai e un subiect de nișă. Cei mai mulți oameni sunt buni, nu vor să facă rău conștient nimănui“, adaugă ea, în final.

Ministrul de Interne Marcel Vela nu a răspuns apelurilor Newsweek România, iar ANSVSA nu a trimis un punct de vedere privind proiectul Poliției Animalelor, până la închiderea ediției.