Stevia este o plantă originară din America de Sud și America Centrală.
Stevia se înrudește cu mușețelul și a fost folosită de secole de indienii Guarani din America de Sud. Stevia a fost inițial cunoscută drept “plantă dulce” deoarece, în forma sa naturală, este de 20-30 ori mai dulce decât zahărul de masă, iar ca extract, are o putere de îndulcire de 100-300 ori mai mare.
Deși mult mai dulce decât zahărul, stevia are extrem de puține calorii și nu influențează glicemia.
Într-un studiu clinic, 12 bărbați și femei cu diabet de tipul 2 au primit, pe lângă dietele lor obișnuite, și fie 1 g de stevioside, fie 1 g de amidon din porumb, scrie laboratoareleremedia.ro.
Ștevia, planta care crește în curțile românilor, folosită la tratamentul diabetului în America
În comparație cu efectele amidonului, consumul de stevioside s-a asociat cu scăderea semnificativă a maximelor obținute pentru concentrațiile glicemiei postprandiale și cu creșterea indexului insulinogenic.
Rezultatele arată că înlocuirea zahărului cu stevioside realizează reglarea bună și sănătoasă a glucozei în organism.
Citește și: ”De la măsura XL, la XS”. Dieta super ușoară prin care o tânără a slăbit 30 de kilograme într-un an
În Japonia și Paraguay, stevia s-a consumat de foarte mulți ani că aliment sau medicament.
Extractele din frunzele steviei au ajutat în tratarea tradițională a diabetului în Paraguay și Brazilia (Thomas and Glade, 2010).
Îndulcitorii de ștevie sunt probabil cel mai bine cunoscuți și utilizați în Japonia, după ce în 1970 a fost interzisă zaharină.
Între anii 1970-1980, stevia a început să apară în magazinele de tip „plafar” din America de Nord și Europa.
Organizația Food and Drug Administration (FDA) din SUA a refuzat câteva încercări de comercializare a steviei că și aditiv alimentar.
Extractele din frunzele steviei prezintă activitate antivirala și antimicrobiana.
Extractele apoase fermentate au activități puternic antimicrobiene, antibacteriene și antifungice pentru o gama largă de bacterii patogene, incluzând și Escherichia coli, fără să afecteze flora intestinală.
Ştevia este un bun înlocuitor al spanacului, iar românii o folosesc în toate mâncărurile în care el şi-ar fi găsit locul.
Avem ciorbe de ştevie, mâncare de ştevie cu ochiuri româneşti şi chiar salată de ştevie.
Este un ingredient delicios în alimente
Niciuna dintre ele nu are însă gustul arhaic al “păpuşilor de dragavei”, mâncărică oltenească veche şi simplă precum lumea de altădată.
Frunzele tinere de ştevie se strâng şi se leagă în mănunchiuri cât palma, se trec prin ulei şi se frig pe grătarul încins, până ce frunzele din margine se ard de tot iar cele din miezul “păpuşii” rămân moi şi fragede, scrie agroromania.manager.ro.
Citește și: Cum să mănânci mai mult și să arzi grăsimi în același timp. Peste 1.000 de oameni au slăbit astfel
Se iau de pe grătar, se desfac de aţă într-o strachină de pământ şi peste ele se toarnă zeamă fierbinte de apă, ulei, sare şi oţet.
Se servesc cu ardei iute şi mămăligă, dar dacă vrei să le mănânci ca acum două mii de ani renunţă la ardei şi porumb.
Alege în locul mămăligii o lipie uscată din făină de ovăz, iar pe post de ardei iute, toacă două-trei frunze de leurdă.
