Lili Comșa Militaru a povestit cum a descoperit că este infectată cu Sars-COV 2.
„Pe 7 octombrie, în timp ce m-am urcat în mașină și mi-am pulverizat dezinfectantul de mâini în palme, am constatat că nu simt niciun miros. Nu am avut temperatură, nu nas înfundat, nu durere în gât, nu tuse, nu gât roșu, nimic...
Doar o durere de cap.
Am început să miros prin casa Domestos, oțet, și nimic... Nu simţeam nimic și nici acum nu simt. M-am programat dimineață, a doua zi, 08.10. la prima oră, pentru test Covid la Regina Maria.
Experienţa cu Regina Maria, este pt o altă ocazie, pe scurt însă... nu au nicio treabă cu măsurile de siguranța pentru Covid.
În ziua de vineri 09.10. am primit rezultatul la test, nu aveam nicio îndoială că nu o să fie așa...Pozitiv! Chiar mă întrebam... ce mă fac dacă iese Negativ”, a scris Lili Comșa Militaru.
Tânăra, din Constanța, a menționat că după 15 minute au sunat-o cei de la DSP care i-au comunicat că este pozitivă cu Sars-COV 2 și au întrebat-o cum se simte.
„Le-am spus că nu am absolut nimic, doar că nu am miros și mai nou, nici gust, în rest sunt ok. Mi-au spus că o să-mi trimită o salvare care o să mă transporte la spitalul de infecţioase și de acolo o să fiu repartizată către un centru COVID în funcție de locurile disponibile și că pot să refuz salvarea, dar că nu o să primesc concediu medical dacă nu stau internată minim 48h.
Am închis astfel conversația și am început să alerg prin casă ca să-mi pregătesc câteva schimburi, să fac un duş și să găsesc o soluție pentru a lasă copii în grijă cuiva. Doar cei care au trecut deja prin așa ceva pot înțelege panica, disperarea și frica. Și nu pentru mine...
Cu inima in gat, am așteptat salvarea, și... am așteptat... și iar am așteptat... și nimic, am crezut că o să ajungă noaptea, dar nimic... sâmbătă iar am așteptat toată ziua, iar nimic... deja pe la ora 16 eram sigură că o sa refuz internarea și că refuz și concediul medical, o să stau acasă 14 zile sub formă de concediu de odihna.
Dar în cca 30 de min am simțit cum îmi amorțesc picioarele, cum devin tot mai grele și cum senzația de greutate urcă spre coapse, am înțeles că mi se coagulează sângele, mi-am făcut un anticoagulant în abdomen și am continuat să aștept Salvarea.
Noaptea a fost foarte lungă... Duminică dimineață m-au sunat de la Salvare, la ora 8. M-au întrebat dacă merg la spital sau nu, și le-am spus că da... trebuie să mă vadă un medic...
Și, acum, începe distracția!
M-au dus la spitalul de infecțioase, din salvare nu am coborât. Un medic repartiza pacienții din cele 5 salvări care stăteau cu ușile deschise în curtea spitalului, în funcție de simptomatologie.
Eu am continuat să le tot spun că nu-mi simt picioarele prea bine...
Am primit repartizare la Palazu (spitalul din localitatea Palazu - n.r.), eu m-am bucurat ca o sa ma vada un medic.
Am ajuns la Palazu, m-a luat în primire o asistentă, multe formulare, mi-a spus care este numărul camerei unde trebuie să stau și a plecat.
Astfel, am rămas cu bagajul la intrare, în clădire și cu pacienți care se plimbau pe lângă mine și îmi spuneau să PLEC, SĂ FUG și să nu stau...
Eu tot nu înțelegeam ce mi se întâmplă și mă tot uitam după un medic.
Am fost oprită pentru o radiografie și am urcat în camera, 3 colege de camera 60+, eu tot cu picioarele pietroi, când am înțeles că nu o să apăra prea curând un medic, mi-am scos iar din geanta un anticoagulant și mi l-am făcut în burtă. Am înțeles că am nevoie de anticoagulant la fel ca de aer...”, a povestit Lili Comșa Militaru.
