În ultimele zile am putut observa faptul că evoluția pandemiei în România accelerează. În luna septembrie s-au depășit două praguri psihologice în ceea ce privește numărul de pacienți nou diagnosticați, a pacienților din terapie intensivă și a numărului de decese. Fiecare prag a însemnat o creștere de peste 30% a pacienților bolnavi de Covid-19. Numărul total de pacienți are un efect în cascadă asupra secțiilor de terapie intensivă, dar și asupra mortalității. De asemenea am observat faptul că Bucureștiul se menține în vârful clasamentului cu un record de îmbolnăviri. Acest scenariu era previzibil, având în vedere faptul că orașul reprezintă o aglomerare urbană în care este inclusă și zona metropolitană.
Însă dincolo de această explicație demografică, faptul că se înregistrează o creștere constantă a numărului de infectați cu Sars-Cov-2 în București explică transmiterea intracomunitară accelerată. Din statisticile internaționale cunoaștem faptul că dincolo de cifrele oficiale există un procent de pacienți nediagnosticați care se plimbă liber în comunitate participând în acest fel la răspândirea virusului. Unele studii susțin că sunt de până la de zece ori mai multe cazuri decât cele diagnosticate. Din această perspectivă a persoanelor infectate, dar netestate trebuie să respectăm cu cea mai mare seriozitate și responsabilitate măsurile de protecție sanitară, dintre care purtarea măștii de protecție și distanțarea fizică sunt elemente cruciale în limitarea răspândirii virusului.
Pentru stoparea pandemiei sunt mai multe scenarii care se pot implementa.
Prima opțiune este reprezentată de vaccinare. Vaccinarea în masă a populației va determina imunizarea acesteia și întreruperea lanțului de transmitere a virusului. Din păcate această strategie nu este posibilă acum, neavând un vaccin disponibil pe piață. Chiar și după aprobarea unuia, apare problema producției unei cantități suficient de mari care să permită obținerea imunizarii a peste 60-70% din populația unei comunități. Chiar și eliminând acest impediment al ratei de producție, se va menține reticența unei părți a populației de a se vaccina împotriva Sars-Cov-2.
A două strategie face referire la respectarea cu strictețe a măsurilor sanitare. Până în acest moment singurele măsuri care și-au dovedit eficiența în combaterea pandemiei au fost măsurile sanitare de distanțare fizică, purtarea măștii de protecție și igienă riguroasă. Implementarea măsurilor de relaxare era necesară, începerea anului școlar era esențială, dar toate aceste măsuri trebuiau să fie dublate de o creștere a vigilenței populației în respectarea măsurilor sanitare. În absența acestei responsabilități individuale asistăm acum la accelerarea fără precedent a pandemiei în țara noastră. În weekendul care a trecut au fost acțiuni ale poliției menite să verifice modul în care se respectă măsurile sanitare. Au fost persoane care pur și simplu sfidau toate regulile, punându-și viața în pericol și care purtau masca facială doar în momentul în care poliția era în zonă, că mai apoi să renunțe la ea. Nu pentru poliție trebuie să purtăm masca, ci pentru a ne proteja sănătatea noastră și a limita transmiterea virusului în comunitate. Un aspect important trebuie precizat cu privire la aceste măsuri sanitare. Chiar dacă de mâine toată populația unei comunități va decide să respecte cu maximă seriozitate aceste reguli va fi nevoie de o perioadă de minim 2-3 săptămâni până când focarele existente să se stingă.
Efectele respectării acestor reguli nu se vor vedea imediat. În plus, recăpătarea controlului asupra fenomenului pandemic depinde și de viteza de transmitere a virusului în comunitate, dar și de focarele neidentificate la timp sau de numărul pacienților asimptomatici.
A treia posibilitate este reprezentată de obținerea unei imunități de “turmă”, adică o îmbolnăvire în masă a populației cu dobândirea unui status imun secundar. Această strategie nu poate fi aplicată din cel puțin două motive. În primul rând pentru a obține imunitatea a peste 60-70% din populație trebuie să ne asumăm și numărul de persoane decedate dar și presiunea uriașă asupra sistemului de sănătate. Aplicarea acestei strategii va pulveriza efectiv sistemul sanitar în câteva zile.
În al doilea rând, imunitatea după Covid-19 nu durează în timp. Majoritatea studiilor susțin faptul că anticorpii protectivi nu durează mai mult de șase luni. În lumina acestor date ne putem imagina că o imunitate de “turmă” are o eficiență extrem de redusă în timp și că, practic, după această perioadă vom asista la un nou val pandemic. Valul al doilea al pandemiei în zonele puternic afectate în primăvară este rezultatul scăderii imunitățîi populaționale din acele zone. În afară de aceste aspecte mai trebuie spus că nu toate persoanele infectate cu Sars-Cov-2 vor dezvolta anticorpi care să ii protejeze.
Ultima posibilitate este carantina. În momentul în care evoluția pandemiei este scăpată de sub control prin creșterea exponențială a numărului de cazuri vor fi necesare măsuri restrictive menite să limiteze transmiterea virusului. Chiar dacă nimeni nu își dorește noi măsuri restrictive, acestea pot fi necesare în momentul în care se atinge capacitatea maximă a sistemului sanitar, în special a secțiilor de terapie intensivă.
Singura opțiune pentru a nu ajunge la astfel de măsuri restrictive este reprezentată de conștientizarea riscului la care ne expunem și respectarea individuală și responsabilă a măsurilor sanitare. Sfidând aceste măsuri nu facem decât să ne apropiem cu fiecare zi ce trece de posibilitatea impunerii unor restricții.
Și în cazul impunerii carantinei efectele pozitive nu se vor vedea imediat, fiind necesare câteva săptămâni pentru stingerea focarelor existente. Pentru susținerea acestei idei putem rememora ce s-a întâmplat în Italia sau mai aproape de noi, la Suceava, când timp de câteva săptămâni de la momentul carantinarii s-a menținut ritmul accelerat de îmbolnăvire.
Singura opțiune pentru a trece cu bine peste această pandemie este responsabilitatea individuală și respectarea cu strictețe a măsurilor sanitare. A ne infecta cu Sars-Cov-2 este un joc extrem de periculos, neexistând nicio garanție că vom dezvolta o formă asimptomatică sau ușoară. Prin accelerarea îmbolnăvirilor nu facem altceva decât să creștem presiunea asupra sistemului sanitar. Un sistem sanitar blocat și epuizat va avea un efect uriaș asupra ratei de mortalitate.
