Dr. Radu Țincu: Ce se întâmplă, în realitate, la ATI

DE Radu Țincu | Actualizat: 22.07.2020 - 13:31
DR. RADU ȚINCU, medic primar ATI și șef lucrări la UMF „Carol Davila“

Analizând exemplul tragediei italiene am observat că o mare parte din procentul de mortalitate a fost generat de incapacitatea sistemului de terapie intensivă în preluarea și tratarea pacienților gravi.

SHARE

În pandemia de Covid-19, secțiile de Anestezie Terapie Intensivă au devenit unul dintre elementele cele mai discutate, fiind înțeleasă importanța pe care aceste sectoare o au în managementul pacientului critic.

Secțiile de terapie intensivă sunt locurile în care se dă lupta dintre viață și moarte, locul în care prin dăruirea și sacrificiul unor oameni, pacienții aflați în stare critică revin la viață. Salvarea unui pacient în terapie intensivă este de fapt o renaștere a vieții, un triumf împotriva morții.

Lupta în secțiile AȚI este foarte dură, având în vedere că luptăm în fiecare minut pentru viața pacientului. Ne luptăm cu degringolada disfuncțiilor pe care acesta le are, încercăm să stabilizăm funcțiile vitale care sunt puternic afectate, facem tot posibilul să restabilim funcționarea organelor și sistemelor.

Prin manevrele de terapie intensivă suplinim acele funcții vitale afectate, oferindu-le un suport artificial menit să compenseze disfuncționalitățile pacientului. De la ventilația mecanică, aceasta nefiind altceva decât o respirație asistată, până la suplinirea funcției renale prin dializă sau asigurarea suportului cardio-circulator, aplicăm manevre salvatoare de viață pentru pacientul grav.

În pandemia de corona virus am înțeles, încă o dată, importanța crucială a acestor secții din sistemul de sănătate publică. Am constatat faptul că atunci când sistemul de terapie intensivă nu funcționează în parametrii optimi, mortalitatea asociată Covid-19 crește.

Analizând exemplul tragediei italiene am observat că o mare parte din procentul de mortalitate a fost generat de incapacitatea sistemului de terapie intensivă în preluarea și tratarea pacienților gravi.

În Europa, cel mai bun exemplu de management în pandemia de Covid-19 aparține Germaniei, care nu numai că a reușit să își gestioneze foarte bine pandemia proprie, a reușit să întindă o mână de ajutor și statelor vecine.

Însă această performanță în gestionarea crizei sanitare a fost realizată de un sistem de terapie intensivă foarte solid, care deține peste 25.000 de aparate de ventilație mecanică, dar și un număr impresionant de paturi de reanimare.

Făcând o analiză proporțională și raportată la populația României, ar trebui să deținem undeva între 5.000-6.000 de aparate de ventilație mecanică pentru a putea reacționa corespunzător.

Sistemul de terapie intensivă din țară noastră nu este afectat doar din punct de vedere structural, având un deficit, deja cunoscut, de aparate de ventilație mecanică. Deficitul de ventilatoare este dublat de un număr insuficient de paturi de reanimare.

La începutul pandemiei, autoritățile au fost nevoite să achiziționeze rapid aparate de ventilație mecanică. Acest deziderat a fost greu de realizat în contextual crizei sanitare globale, fiind necesară repararea aparatelor defecte și casate din țara noastră.

A fost necesară o creștere a numărului de paturi în terapie intensivă. În timpul pandemiei de Covid-19 am înțeles că sectorul de terapie intensivă este punctul critic al sistemului de sănătate publică, iar fără acest sector mortalitatea ar crește exponențial.

Dacă tot ne analizăm din punct de vedere structural secțiile de terapie intensivă, trebuie precizat faptul că acest sector trebuie regândit, astfel încât să respecte circuitele funcționale. Aceste circuite funcționale sunt obligatorii în politica de reducere a infecțiilor nosocomiale, cu atât mai mult atunci când discutăm de o boală infecțioasă cu contagiozitate ridicată.

Infrastructura învechită a unor clădiri spital construite în urmă cu peste patru decenii nu va putea răspunde necesităților actuale. O astfel de infrastructură va genera costuri exorbitante de întreținere și reabilitare. Pe termen lung costurile de susținere a unui sistem învechit și nefuncțional vor fi mai ridicate comparativ cu înlocuirea clădirilor spital cu unele noi care să fie proiectate în conformitate cu noile cerințe științifice.

Sistemul de terapie intesiva se confruntă, dincolo de infrastructură, cu un deficit de personal medical. În domeniul ATI există un deficit global de personal medical.

În acest context medici și asistenți din estul Europei au migrat spre țările vestice în căutarea  unui trai mai bun, dar mai ales pentru un sistem sanitar performant care să le asigure o evoluție profesională adecvată.

Fără a avea statisticile oficiale ale autorităților, cred că în acest moment, în România nu există spitale în care schema de personal AȚI să fie completă, conform organigramei.

Există recomandări europene care ne spun care ar trebui să fie normarea medicilor și asistenților în secțiile de terapie intensivă, însă, din păcate, până la această criză sanitară, nimeni nu le-a luat în considerare.

Abia acum treziți de criza Covid-19 căutăm cu disperare aparate de ventilație mecanică, modificăm structurile spitalelor pentru creșterea numărului de paturi AȚI și încercăm să carpim deficitul de personal prin detașarea cadrelor medicale. Situația era aceeași și înainte de Covid-19.

Oare s-ar fi schimbat ceva dacă nu venea noul coronavirus peste noi?! Am avut 30 de ani la dispoziție să pregătim sistemul de sănătate publică, să îl modernizăm și să îl armonizăm cu recomandările științifice actuale.

Știam faptul că există un deficit în sectoarele de terapie intensivă, însă numai iminența morții și a unei tragedii a fost capabilă să ne trezească la realitate. Din nefericire, în timpul pandemiei de Covid-19 nu foarte multe lucruri pot fi schimbate. Nu vom putea moderniza și actualiza sistemul de sănătate în plină criză sanitară.

Pandemia reprezintă momentul în care va trebui să ne asumăm sistemul de sănătate cu bunele și relele lui. Așa cum s-a întâmplat și în trecut, îmi este teamă că după trecerea acestei pandemii, vom fi cuprinși de uitare. O uitare care ne-a cuprins timp de 30 de ani, în care am aplicat sintagma “nu se va întâmpla tocmai la noi”. Dincolo de acest sentiment de uitare, am implementat politica “merge și așa”, susținută de oameni mediocri în poziții decizionale.

Sistemul de sănătate publică nu poate „merge și așa”, nu poate fi uitat într-un sertar din care îl scoatem atunci când avem o criză sanitară națională. Sistemul de sănătate publică are nevoie de o reformă profundă și reală, compatibilă cu sistemele europene de sănătate. Este nevoie de performanță și modernizare.

Este nevoie de spitale noi care să corespundă realității și cerințelor medicale actuale. Secțiile de terapie intensivă au nevoie de aparate medicale de înalta performanță. Nu poți învinge moarte cu un sistem învechit. Deficitul de personal medical din terapie intensivă trebuie rapid corectat. Oamenii care lucrează în aceste sectoare reprezintă personal medical înalt calificat.

Secțiile de terapie intensivă nu sunt critice doar în actuala pandemie de Covid-19, ele sunt esențiale pentru sistemul de sănătate publică în orice moment, considerând că reprezintă granița dintre viață și moarte.  

__________

Dr. Radu Țincu este medic de terapie intensivă la Spitalul Universitar de Urgență Floreasca din București.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -