Câțiva angajați din sănătate au reuşit să contrarieze o echipă de cercetători prin aparenta lor rezistenta la infecţia COVID-19, în ciuda expunerii la concentraţii crescute virale şi mediului riscant în care îşi desfăşurau activitatea.
Epidemiologii au semnalat anterior cazuri de persoane aflate în contact prelungit cu membri bolnavi ai familiei, dar care, paradoxal, nu contactaseră sub nicio formă infecţia, arată rețeaua de sănătate Regina Maria, într-un articol pe site-ul propriu.
Cercetătorii de la University College London au urmărit, în cadrul unui studiu, 731 de lucrători din domeniul sănătăţii, din două spitale londoneze, în timpul primului val al pandemiei de COVID-19 şi au identificat un subgrup care, în pofida mediului infecţios în care activă, nu a avut simptome, nu a generat anticorpi şi nu a avut niciun test pozitiv la testele repetate PCR.
Cu toate acestea lucrătorii prezentau anumiţi markeri care atestau că ar fi trecut prin boală, fără însă că acest fapt să fi fost detectabil prin mijloacele curente de diagnosticare.
„Toată lumea are dovezi anecdotice că oamenii sunt expuşi, dar nu au cedat la infecţie. Ceea ce nu ştiam este dacă aceşti indivizi chiar au reuşit să evite complet virusul sau dacă au eliminat în mod natural virusul înainte ca acesta să fie detectabil prin teste de rutină”, a explicat Leo Swadling, imunolog la University College London şi autorul principal al acestui studiu legat de imunitatea în COVID-19.
Studiind mai mulţi parametri ai răspunsului imun, oamenii de ştiinţă au găsit răspunsul, arătând că o parte dintre aceşti subiecţi au suferit de fapt o „infecţie abortivă” SARS-CoV-2, reuşind să elimine virusul intrat în organism, într-un stadiu incipient cu ajutorul celulelor T ale sistemului imunitar.
Celulele T salvatoare
Probele de sânge au arătat că aceşti oameni aveau deja (ca şi înainte de pandemie) celule T protectoare, care recunosc şi ucid celulele infectate cu Covid. „Aceste celule T pre-existente sunt pregătite să recunoască SARS-CoV-2”, a declarat Swadling.
Ce „amintire” stocaseră, însă, celulele T astfel încât să răspundă atât de prompt şi eficient la o tulpină cu totul nouă de coronavirus, s-au întrebat oamenii de ştiinţă?
Iar răspunsul nu a întârziat să apară: „Ceea ce este cu adevărat important este că celulele T detectate la aceşti indivizi, la care virusul nu a reuşit să declanşeze o infecţie, vizează în mod preferenţial anumite regiuni ale virusului diferite de cele vizate de vaccinurile actuale, cum ar proteină Spike.”
Studiul a sugerat că aceşti subiecţi aveau deja celule T de memorie de la infecţii anterioare cu alte coronavirusuri sezoniere care provoacă 10% din răcelile comune şi care i-au protejat de COVID-19.
Dacă vaccinurile vizează în mare parte proteină spike, care acoperă suprafaţa exterioară a virusului pentru a produce anticorpi, celulele T au reuşit să se uite în interiorul virusului şi să găsească proteinele din mecanismul de replicare a virusului – o regiune a COVID-19 care este similară cu a coronavirusurilor sezoniere.
La aceşti oameni răspunsul a fost suficient de rapid şi de puternic pentru că infecţia COVID-19 să fie eliminată în cel mai timpuriu stadiu.
Alexander Edwards, profesor asociat în tehnologie biomedicală la Universitatea din Reading, a declarat: „Acest studiu identifica [un nou] rezultat intermediar – suficientă expunere la virus pentru a activă o parte a sistemului imunitar, dar nu suficientă pentru a prezenta simptome, a detecta niveluri semnificative de virus sau a declanşa un răspuns cu anticorpi.” (Citește articolul complet pe Regina Maria).
