Cum ne ucide plasticul

DE Radu Țincu | Actualizat: 14.07.2019 - 10:13

În societatea modernă, materialele plastice sunt parte integrantă a vieții cotidiene. Anual se produc peste 320 de milioane de tone de plastic care au un impact negativ major asupra mediului.

SHARE

De la caserolele de transport, la pungile de ambalare, până la veselă și tacâmuri de unică folosință, toate aceste mase plastice fac parte din viața noastră și, din păcate, ne afectează sănătatea într-un mod pe care nimeni nu l-a anticipat.

Descoperirea acestor materiale plastice a reprezentat un moment de entuziasm, considerându-se faptul că ele vor înlocui toate neajunsurile sticlei sau ceramicii, dar cel mai important aspect a fost reprezentat de costurile reduse de producție, într-un moment în care creșterea demografică a planetei cunoștea un avânt nemaiîntâlnit.

După câteva decenii, exuberanța s-a prăbușit odată cu descoperirea riscurilor pe care masele plastice le pot avea asupra organismului, dar și asupra mediului înconjurător.

Poluant agresiv

În ultimii doi ani, mai multe studii au identificat efectele microparticulelor de plastic asupra mediului înconjurător.

Un studiu publicat în anul 2019 în Anglia arată faptul că în apele Tamisei sunt prezente peste 80 de microparticule diferite de plastic pe fiecare litru, cu un impact dezastruos asupra ecosistemului. Microparticulele de plastic din aceste ape vor contamina speciile subacvatice și în acest mod se vor regăsi în hrana pe care o consumăm.

Mai multe studii au concluzionat faptul că aceste particule se regăsesc în apele mărilor și oceanelor, fiind prezente și în  râurile de munte.

Materialele plastice ajung în mediu, unde sunt degradate până la nivelul acestor particule microscopice. Particulele sunt ingerate de speciile de animale și astfel ajung în tubul lor digestiv. Particule de plastic au fost identificate, de asemenea, în sol și aer.  

800 de specii contaminate cu plastic

În anul 2016, Organizația Națiunilor Unite a dat publicității un document care atestă faptul că peste 800 de specii de animale au fost descoperite ca fiind contaminate cu plastic, cu 70% mai mult decât în raportul precedent, din anul 1977, în care doar 247 de specii fuseseră contaminate cu particule de plastic.

âParticulele de plastic se concentrează la nivelul tubului digestiv, însă în funcție de mărimea acestora pot traversa bariera digestivă, ajungând în torentul sanguin sau în organe de vecinătate.

Dincolo de contaminarea diferitelor specii cu particule de plastic, omul este înconjurat de aceste plastice în mod curent. S-au identificat contaminări cu plastic ale alimentelor sau băuturilor care erau depozitate în ambalaje din plastic.

Efect nociv asupra omului

Un studiu american publicat recent cuantifică gradul de expunere al omului la aceste particule. Anual, un adult ingerează peste 50.000 de microparticule, iar un copil aproximativ 40.000.

Apariția nanoparticulelor de plastic agravează suplimentar problematica poluării și contaminării umane.

Microparticulele, prin suprafața lor hidrofobă, pot îngloba o serie de alte particule, fiind în acest mod căi de transport pentru alte molecule toxice, printre care: hidrocarburi aromatice, pesticide, aditivi sau metale grele (cadmiu, zinc, nichel, plumb).

Având în vedere contaminarea mărilor și oceanelor cu plastic, o sursă de expunere o reprezintă speciile care trăiesc în aceste medii poluate.

Peștele și fructele de mare au fost analizate în vederea stabilirii gradului de încărcare cu microparticule.

În tubul digestiv al peștilor prezența particulelor de plastic a fost demonstrată, însă este dificil de spus care este modalitatea de expunere a omului care consumă acești pești, considerând faptul că intestinele de pește nu fac parte din alimentația omului.

Cum ajunge plasticul în organe și țesuturi

Expunerea omului este posibilă atunci când particule extrem de fine reușesc să străbată bariera digestivă și astfel să contamineze și alte organe sau țesuturi.

Din cauza caracteristicilor anatomice ale pielii peștilor, o cantitate importantă de particule poate rămâne sechestrată la acest nivel.

Consumul peștelui cu tot cu piele poate reprezenta o sursă importantă de expunere a omului. Însă nu doar peștele și fructele de mare pot fi contaminate.

Plasticele sunt prezente și în alte alimente, cum ar fi: zahărul, sarea sau mierea. Prezența microparticulelor în miere a atras atenția cercetătorilor.

Se pare că aceste particule sunt purtate de curenții de aer, ajungând pe suprafața florilor. De asemenea, au fost raportate contaminări cu plastic în unele branduri de bere sau în unele sortimente de sare marină.

Dimensiunile și concentrația acestor particule modulează efectele și riscul pentru sănătatea umană. În ultimii ani, s-a dovedit faptul că aceste particule cu diametre din ce în ce mai reduse sunt purtate de curenții de aer contaminând mediul înconjurator, dar și plămânii celor care respiră aerul poluat.

Aceste fibre ajung la nivel pulmonar, unde reușesc să scape de mecanismele de eliminare mucociliare, mai ales la persoanele cu patologii pulmonare cronice sau fumători.

Nu doar peștele și fructele de mare pot fi contaminate. Plasticele sunt
prezente și în alte alimente, cum ar fi zahărul, sarea sau mierea

Industria textilă sintetică reprezintă o sursă binecunoscută pentru acest tip de expunere inhalatorie de fibre sintetice. Dimensiunea acestor fibre condiționează biopersistența lor în organism.

Astfel, fibrele cu dimensiuni reduse sunt respirabile, comparativ cu cele de mari dimensiuni, care sunt persistente la nivelul țesutului pulmonar, putând determina o serie de modificări toxice la acest nivel, cum ar fi: inflamație sau declanșarea unor mecanisme imunitare sau alergice.

La nivel digestiv, aceste micro­particule pot servi drept transportor pentru alte substanțe toxice (pesticide, aditivi, metale grele) sau se creionează tot mai frecvent ideea că unele particule ar fi capabile să treacă din tubul digestiv în torentul sanguin sau limfatic și de aici în organe sau țesuturi.

Un alt scenariu prin care omul poate fi expus la aceste microparticule digestive este reprezentat de înglobarea lor în macrofagele de la nivelul tubului digestiv, care le pot transporta spre ganglionii limfatici locali.

Chiar dacă plasticul este considerat un material inert, o serie de studii pe animale au evidențiat, spre exemplu, că aceste microparticule pot produce embolii și cheaguri de sânge în vasele în care se găsesc.

Dimensiunea, forma, structura chimică și solubilitatea sunt factori care modulează citotoxicitatea.

Un alt element important pentru toxicitate îl reprezintă biopersistența. Microparticulele de plastic inițiază și întrețin o serie de reacții în organism, printre care: inflamație, stres oxidativ, apoptoză, distrucția țesuturilor, fibroză.

În plus, aduc specii reactive de oxigen care întrețin și agravează stresul oxidativ. Pe lângă aceste mecanisme de toxicitate se consideră că pot exista mult mai multe căi prin care plasticele pot afecta organismul uman.

În prezent, se pare că fenomenul expunerii la plastice este subestimat, fiind necesare studii suplimentare, atât pentru evaluarea impactului asupra mediului și ecosistemelor, dar și asupra efectelor negative  la nivelul organismului uman. 

Dr. Radu Țincu este medic primar ATI și șef lucrări la UMF „Carol Davila“

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.