Singurul studiu, cam vechi și nu foarte extins, a pus în evidență faptul că 91% din oameni au obiceiul de a se scobi în nas, dar specialiștii cred că procentul, pe studii oricât de extinse, ar fi 100%.
Practic, nu există om să nu se scobească în nas, iar regina Elizabeth a Angliei a fost chiar ținta mass-media pentru acest obicei practicat chiar și în public.
Specialistul în boli infecțioase de la Facultatea de Medicină a Universității din Washington, dr. Paul Pottinger, atrage atenția că oamenii își răspândesc propriile bacterii și viruși pe tot ceea ce ating după ce au „săpat după aur” prin căile nazale, dar și transferă germeni de pe vârful degetelor în nas, ceea ce nu este deloc de dorit, mai ales în timpul epidemiilor.
„Asta înseamnă că puteți răspândi coronavirusul la alții și, de asemenea, este mai probabil să vă introduceți virușii, coronavirușii de gripă sau rinovirusul direct în corpul dumneavoastră”, spune specialistul.
Nasul este una dintre cele trei modalități principale prin care virușii pot pătrunde în corp - celelalte două sunt gura și ochii.
Nasul are o serie de sisteme de apărare pentru a menține agenții patogeni în afară, inclusiv părul din partea din față a nărilor, pentru a bloca particulele mai mari, și membrana mucoasă.
Căptușeala umedă a nasului „are glande microscopice, care pot secreta mucus în căile respiratorii ca răspuns la invadatorii străini, polen, murdărie și praf, precum și germeni microscopici, bacterii și viruși ”, a subliniat Pottinger.
În general, mucusul e „sănătos”, pentru că îi reține pe cei mai mulți invadatori. Dar când se usucă, împreună cu orice a prins, se transformă în ceea ce majoritatea dintre oameni numește „coajă”. Această coajă este deranjantă și a dus la obiceiul de a te scobi în nas ca să o scoți.
„Ceea ce mulți oameni nu realizează este cât de delicată poate fi pielea din interiorul nasului. Scobitul în nas poate crea mici tăieturi în căptușelile epiteliale delicate din cavitatea nazală”, a declarat virologul molecular Cedric Buckley, profesor asociat de biologie la Universitatea Jackson din Mississippi.
„Odată ce bariera a fost încălcată, vă aflați chiar într-o rețea capilară, care devine conducta principală pentru infecția cu particule virale. Acest obicei vă mărește șansele de a transmite orice germeni de pe mâini chiar în fluxul sanguin”, a explicat Buckley, care servește și în cadrul Comisiei de specialiști pentru gestionarea pandemiei Covid-19 din orașul Jackson.
Terapia de inversare a obiceiurilor, o formă de terapie comportamentală cognitivă, este un instrument pe care psihiatrii îl folosesc pentru a ajuta persoanele cu comportamente repetitive, cum este considerat și scobitul în nas.
Acestui obicei îi trebuie un „răspuns concurent”, este de părere dr. Elias Aboujaoude, profesor clinic de psihiatrie la Universitatea Stanford din California și director al clinicii de tulburări obsesiv-compulsive.
Dr. Aboujaoude recomandă mingiuța antistres, care ocupă degetele cu altceva decât explorările dăunătoare prin căile nazale.
Purtarea măștii poate fi deosebit de utilă în „terapia” anti-scobit în nas. Lăsând la o parte eficiența măștilor în reducerea transmiterii particulelor aeropurtate care pot conține coronavirus, acestea împiedică oamenii să-și tot ducă degetele la nas.
Spray-urile saline sunt o altă opțiune.
„Amintiți-vă, coaja este doar o bucată de mucus uscată. Dacă rehidratați mucusul, ar trebui să poată fi extras printr-o simplă suflare în șervețel”, subliniază Pottinger.
„Îi învățăm pe copii să nu se scobească în nas. În schimb, noi o facem voluntar și involuntar”, admite specialistul.
