Temperatura și umiditatea sunt factori cunoscuți în SARS-CoV, MERS-CoV și în supraviețuirea virusului gripal.

În acest studiu au fost introduse datele din 50 de orașe cu și fără COVID-19, reieșind că zonele cu transmitere comunitară substanțială a COVID-19 au avut o distribuție aproximativ de-a lungul coridorului de latitudine de 30 ° N până la 50 ° N cu modele meteorologice constant similare, cu  temperaturi medii de 5 până la 11 ° C combinate cu umiditate absolută specifică scăzută.

În acest studiu, distribuția unor focare substanțiale comunitare de COVID-19 pe un coridor restrâns de latitudine, temperatură și umiditate a fost în concordanță cu comportamentul unui virus respirator sezonier.

Focarele principale au apărut la temperaturi de 5 până la 11 °, umiditate scăzută, indicând un risc crescut dacă aceste condiții de vreme se prelungesc.

Pe lângă faptul că aceste condiții de vreme pot prelungi timpul de înjumătățire și viabilitatea virusului, acestea îi îmbunătățesc și stabilizarea în aerosoli, o propagare crescută în mucoasa nazală, așa cum s-a demonstrat și cu alte virusuri respiratorii.

Este important de menționat că zonele mai reci din latitudinile mai nordice au fost relativ libere de COVID-19, indicând un potențial interval minim de temperatură, care ar putea fi din cauza evitării ciclurilor de îngheț-dezgheț ce ar putea afecta viabilitatea virusului sau alți factori.

Este dificil să se facă o estimare pe termen lung. Potrivit studiului, este posibil ca COVID-19 să scadă considerabil în zonele afectate (peste 30 ° N) în lunile următoare și la vară. Cu toate acestea, având în vedere că SARS-CoV-2 a fost introdus recent la oameni, nu există o imunitate preexistentă. Din această cauză, pe lângă vârful sezonier ce poate fi stabilit, este posibil să aibă vârfuri suplimentare în afara modelelor sezoniere.

Răspândirea virusului SARS-CoV-2 în următorii ani ar putea urma diferite tipare. Ar putea predomina în anul următor la niveluri scăzute sau poate provoca mai multe vârfuri sezoniere în regiunile tropicale, precum gripa, generând focare în emisfera sudică și va începe să crească din nou la sfârșitul toamnei și în iarnă în regiunile temperate.

O altă posibilitate este ca, în urma eforturilor intense de sănătate publică, virusul să nu poată rezista vara la tropice și în emisfera sudică și să dispară, așa cum s-a întâmplat cu SARS-CoV în 2003. Cu toate acestea, numărul tot mai mare de cazuri la nivel mondial face ca acest lucru să fie tot mai puțin probabil.

Folosind modelul prezentat, este posibilă estimarea regiunilor cu cel mai mare risc de răspândire substanțială a COVID-19 în perioada următoare, ceea ce permite concentrarea eforturilor de sănătate publică asupra supravegherii și stopării infecției.

În imaginea Reanalyzer Climate, zona cu risc de răspândire comunitară substanțială în perioada următoare este cupriinsă în banda verde neon și poate suferi schimbări pe baza temperaturilor medii reale din această perioadă și a altor factori.