Presa a vorbit mai întâi despre el prin 2017, când a fost pescuit un exemplar pe la Drobeta Turnu Severin. De curând, s-au mai prins vreo doi în lacul de la barajul Firiza, care e aproape de Baia Mare.
Cu câteva zile înainte de anunțarea acestei ultime capturi, gazetele scriseseră că e vorba despre pești piranha. Vă întrebați probabil ce mi-a venit să scriu despre pescari și pești cu nume bizare?
Ei, bine, situația cu pricina mi se pare elocventă, dar nu din perspectiva specialiștilor în undițe și momeli, ci din punctul de vedere al presei și al felului în care e (mal)tratată opinia publică de la noi. Revin la povestea mea.
Luni, 22 iulie, o gazetă maramureșană publica un articol de fix 12 rânduri, ce anunța că în weekendul care tocmai trecuse „mai mulți pești piranha au fost trași la mal”.
Autorul – semnat Alina O. – cita un pescar care i-ar fi spus, între altele, „acest pește este recunoscut pentru ferocitatea și dinții săi foarte ascuțiți”.
O poză cu gura căscată a unui piranha sprijinea citatul. În titlu, ca și în corpul articolului, se adăuga: „alertă pentru cei care vor să facă baie”.
Ultimul rând anunța, totuși, că vor fi consultați specialiști „să se pronunțe în acest sens (sic!) și dacă acest pește reprezintă într-adevăr un pericol pentru turiști”.
Articolașul a decolat din Baia Mare spre toate colțurile țării. Televiziunile și gazetele au preluat știrea.
Cu o singură modificare, și anume fără precauția din final, ce vestea că urmează o verificare a speciei. Verificarea a venit după 48 de ore.
Nu e piranha, adică un pește carnivor, ce poate ataca și oameni, ci pacu, o specie mai blândă, a explicat un inginer de la Ocolul silvic din Tăuții de Sus.
Întrebat cum a ajuns pacu din Brazilia în Firiza, el a spus că „un inconștient” ar fi putut arunca peștele dintr-un acvariu în lac.
În funcție de gazetă, finalul articolelor ce tratau despre „răsturnarea de situație” – cum au titrat multe – era diferit: în unele se susținea că turiștii pot să se scalde liniștiți, în altele, dimpotrivă, era reluat apelul la vigilență.
De fapt, cam așa stau lucrurile în mai toată presa tabloidizată din România. Întâi vine alerta, anunțată îndeobște în engleză: „breaking news”.
Urmează ceva scandalos, puțin inexact, oleacă exagerat. Se stârnește negreșit un val de indignare. Chemat prin telefon, un „analist” pune paie pe foc. Posturile tv și mediile sociale sunt experte în asemenea mașinațiuni.
Peste o zi-două, totul se stinge. Lucrurile nu stau chiar așa rău cum aflaserăți deunăzi. Furtuna era, de fapt, un vânticel. Piranha era pacu.
