Pe urmă mi-am dat seama că n-are de ce să-mi fie frică, întrucât gogomăniile se difuzează cu mare viteză, așa că toată lumea va fi aflat deja că o membră a Parlamentului European a născocit deunăzi o țară, scrind pe Facebook următoarele: "Cativa eurodeputati inimosi din Romania, Bulgaria, Ungaria, Letitia, discuta cum sa salveze transportul international pentru tarile din est".
Am preluat postarea tale quale, pentru că primul lucru pe care aș dori să-l notez e larga răspândire a mutilării limbii române, prin abandonarea scrierii cu diacritice. Stâlcirea propriului grai e semn de dispreț față de patrie, întrucât aceasta nu există fără limbă. Am ținut s-o spun fiindcă autoarea rândurilor citate mai sus se bate în piept cu patriotismul.
E, însă, ceva și mai straniu în cazul semnalat. E prima dată când vorbesc în această rubrică despre un cuvânt care nu există. Iar asta nu din pricina lipsei unui semn diacritic, ci pur și simplu fiindcă și dacă ar fi fost scrisă cu „ț“ și nu cu „t“, țara cu pricina tot ar lipsi de pe hartă. Ca să vădească ridicolul situației, o agenție de turism a propus călătorii spre Letiția, incluzând în „pachetul turistic“ petrecerea unei zile în închisoare...
Există și o miză politică a postării. O comentez pornind de la o constatare făcută în deceniul cât am fost deputat european: în cvasi-totalitatea lor, colegii mei români au folosit gazetele de acasă ori mediile sociale pentru a vorbi într-un mod partizan despre UE și mai totdeauna pentru a sugera că au avut o contribuție decisivă la adoptarea legislației, dar „uitând“ să explice care sunt conținutul, mizele, resursele și mai ales efectele deciziilor luate.
UE e un mecanism complex, în care Legea e rodul confruntării și al cooperării dintre trei instituții: Comisia Europeană, Consiliul UE, Parlamentul European. Postarea de la care am plecat avea atașată o fotografie în care apăreau 5-6 persoane. Imposibil de aflat cine erau.
Nu e deloc clar nici dacă negociau amendamente sau stăteau pur și simplu la taclale. Știind contextul, mi-am dat seama că textul și poza trimiteau la un dosar extrem de controversat, așa-numitul „pachet mobilitate“, care se referă la statutul transportatorilor.
Esticii sunt adepții unui „liberalism fără opreliști“, în vreme ce vesticii sunt „protecționiști“, căutând să ofere mai multă siguranță și șoferilor, și circulației rutiere în general. Cine nu avea asemenea minime informații nu avea ce pricepe din textul de pe Facebook.
Totul era gândit, deci, ca o reclamă. Dar dacă e doar așa ceva, de ce s-o scrii într-o limbă schilodită? Letitia, spunea cineva, rimează cu stultitia.
