Nicușor Dan și George Simion sunt cei care vor lupta în turul 2 al alegerilor prezidențiale. Învingătorul va conduce România de la Cotroceni în următorii 5 ani. Candidatul suveranist al AUR intră în finală cu ascendentul procentului de aproape 41% obținut în turul 1, de duminică, cu 20% mai mult decât Dan, reprezentatul aripii proeuropene.
Deși Simion pare favorit clar, lucrurile pot fi răsturnate în scrutinul din 18 mai. Cu o mare condiție, una care se regăsește și la una dintre alegerile prezidențiale anterioare.
Cum îl poate bate Nicușor Dan pe George Simion în turul 2? Detaliul care poate răsturna totul
Cunoaștem deja rezultatele votului de duminică, 4 mai 2025, din primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Situat pe primul loc, la mare distanță de contraandidați, se află George Simion, candidatul AUR, cu aproape 41% din voturile exprimate.
În finala din 18 mai, spre surprinderea multora, a intrat candidatul independent, Nicușor Dan, actualul Primar General al Capitalei, cu aproape 21% dintre voturi. El l-a depășit pe ultima turnantă pe Crin Antonescu, susținut de coaliția aflată la guvernare, PSD-PNL-UDMR.
Aparent, există un dezechilibru evident între șansele lui Simion și ale lui Dan la câștigarea turului 2, care va stabili următorul Președinte al României.
Practic, se vor lupta două concepții despre viitorul țării: una suveranistă, izolaționistă, reprezentată de Simion și una proeuropeană, cea a lui Nicușor Dan.
Citește și: EXCLUSIV Lulea confirmă că nu mai e premierul desemnat de Simion. A fost înlocuit cu Călin Georgescu
Victoria candidatului AUR ar însemna și uh semnal total negativ dat tuturor cancelariilor occidentale, dar și investitorilor străini, lucru ce va duce la multiple consecințe negative economice asupra românilor.
În plus, cu un eventual președinte care este interzis în Republia Moldova și Ucraina, posibilitatea României de a fi un „actor” demn de luat în seamă într-o viitoare reconstrucție a Ucrainei devine imposibilă, iar relația cu frații de peste Prut s-ar degrada iremediabil.
Dr, cu toate că pare deja învingător cert, George Simion poate fi învins de Nicușor Dan, chiar dacă diferența de 20 de procente este unică în istoria alegerilor prezidențiale românești.
Cheia răsturnării situației se află, desigur, și în capacitatea politicienilor proeuropeni de a da un semnal de unitate în jurul lui Dan în aceste două săptămâni.
Dar acesta e un lucru relativ, total incert, ținând cont de interesele multora și de antipatia pe care numeroși PSD-iști, dar și liberali au au față de actualul edil-șef al Bucureștiului.
Însă există un alt factor care poate da peste cap incapacitatea factorilor politici de a pune înainte interesul țării și nu al celui de partid ori preferințele personale: prezența la vot a alegătorilor, a celor care, de fapt, decid numele viitorului președinte dintre cei doi finaliști.
Traian Băsescu a câștigat finala prezidențială din 2004, deși se clasase pe locul 2 în primul tur de scrutin, după Adrian Năstase - Foto: INQUAM Photos/Marius Dumbrăveanu
Acest factor s-a regăsit și în alte alegeri prezidențiale care au avut loc în țara noastră, după căderea comunismului, din 1990 încoace, dar în special într-una anume, un exemplu asemănător cu situația de acum.
Citește și: Ce scrie presa străină despre victoria lui Simion în alegeri: „Ar izola România și destabiliza NATO”
În general, exemplu la care se face referire este cel din 2000, când finala prezidențială din 10 decembrie i-a adus față în față pe Ion Iliescu și candidatul extremist Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului România Mare.
Acum 25 de ani, pentru a preîntâmpina eventuala accedere la putere a lui Vadim, oameni care nu-l suportau pe Iliescu au mers la vot pentru a-l vota, inclusiv personalități faimoase la acea vreme, precum dizidenta anticomunistă Doina Cornea sau poeta Ana Bladiana, susținătoare ale Convenției Democrate.
Nicușor Dan trebuie să recupereze 20% față de George Simion
Dar a fost o alegere între un rău și un rău mult mai mare, o situație de nedorit, dar care trebuia să-și găsească soluția cât mai acceptabilă.
Atunci, Ion Iliescu s-a impus în turul 2 cu 66,83% dintre voturi, față de cele 33,17% luate de Vadim, la o prezență la vot de 57,70%.
Dar diferențele față de situația de acum provin din faptul că Iliescu câștige, totuși și turul 1, cel din 26 noiembrie, cu 36,35%, cu 8 procente mai mult decât liderul PRM, clasat pe locul al doilea.
Și asta în contextul unei prezențe la vot mult mai mari în primul tur, de 65,31%. Însă, la acea vreme, Corneliu Vadim Tudor își atinsese deja maximum bazinului său electoral, neavând cum să se impună în finala din decembrie 2000.
Au existat, însă, trei situații în care candidatul situat pe locul 2 la primul tur de scrutin a câștigat președinția țării după turul 2.
Prima situație de acest fel s-a petrecut în 1996. După un prim tur - în 3 noiembrie - câștigat de Iliescu, dar cu un scor mai mic decât se anticipa, de 32,25%, finala l-a adus în fața candiatului Convenției Democrate, Emil Constantinescu, care obținuse 28,22%.
Pe 17 noiembrie, inimaginabilul, pentru unii, s-a produs. Constantinescu devenea nou președinte al României, impunându-se în turul 2 cu 54,41%, în timp ce Iliescu - simboul „Revoluției române furate”, obținea doar, 45,59%.
Nicușor Dan și Simion se confruntă pe 18 mai
Dar asta în contextul în care prezența la vot a fost ridicată, dar apropiată îjn ambele tururi de scrutin, ea oscilând de la 76,01%, pentru turul 1, la 75,9%, în turul 2.
Însă, la acea dată, mulți dintre foștii susținători ai lui Iliescu erau deja dezamăgiți de albia pe care fusese băgată țara ori credeau că victoria acestuia era sigură și n-au mai venit la vot, în timp ce alegătorii anti-Iliescu s-au mobilizat masiv în al doilea tur.
Citește și: Finala prezidențială. George Simion vs. Nicușor Dan. România alege între UE și dictatura lui Putin
Un alt candidat care a cîștigat funcția de președinte al țării, deți se clasase pe locul 2 în primul tur de scrutin, a fost Traian Băsescu.
Acesta, la acel moment, reprezenta Alianța DA făcută între PNL și Partidul Democrat - a ajuns în finala prezidențială după ce, în turul 1, a obținut 33,92% din voturi. Primul a fost Adrian Năstase, candidatul PSD și al Partidului Umanist Român, cu 40,97% din voturi.
Klaus Iohannis a recuperat o diferentă de 10% față de Victor Ponta, în turul 2 al alegerilor din 2014, devenind președinte al României - Foto: INQUAM Photos/George Călin
Distanța de 7 procente nu a fost suficientă să-i asigure victoria lui Năstase în turul 2, el obținând doar 48,77%, în vreme ce Băsescu a devenit președinte, cu 51,23%.
Dar victoria lui din turul 2 s-a produs pe fondul unei prezențe la vot mai scăzute, de 55,2%, fațo de cele 58,5% din primul tur.
Așa ne-am apropiat de exemplul cel mai asemănător situației de azi, în care cel clasat pe locul al doilea în primul tur a câștigat al doilea tur al scrutinului prezidențial.
E vorba de Klaus Iohannis și ce s-a întâmplat în 2014, când s-a aflat în competiție cu Victor Ponta, care era președintele PSD la acea vreme și prim-ministru al guvernului.
Pe 2 noiembrie 2014, cu o prezență la vot de 53,17% - foarte apropiată de cea de duminica trecută, de 53,21% - românii i-au trimis în finala prezidențială pe Ponta, care a luat 40,44%,- un procent tot foarte apropiat de cel obținut acum de Simion - și pe Iohannis, cu 30,37%.
Două săptămâni mai târziu, pe 16 noiembrie 2014, Iohannis a obținut victoria, deși plecase din postura de outsider, cu 54,43% din voturi, față de doar 45,56% ale lui Ponta.
Dar cheia succesului său a stat într-o prezență la vot mult mai ridicată în turul 2 al alegerilor, care a crescut cu peste 10%, ajungând la 64,10%.
Citește și: Efectul George Simion în turul al II-lea: toţi indicii bursieri ai BVB sunt pe roşu
Deși la ora actuală pare o diferența de nerecuperat, Nicușor Dan, cu sprijinul multora dintre cei care l-au votat pe Crin Antonescu ori pe alți candidați proeuropeni, dar beneficind și de aportul celor care au preferat să nu voteze pe 4 mai, poate răsturna „calcului hârtiei” în turul 2.
Condiția este ca cei care vor să trăiască într-o Românie europeană, normală și cu garanții certe de securitate, să voteze pe 18 mai.
După aceea, orice regret va fi tardiv, iar țara noastră poate intra într-o epocă pe care o credeam apusă, mai ales dacă în conducerea ei va fi implicat și Călin Georgescu, acest „Gregorian Bivolaru al politicii”.
