Și să mai dea un respiro sutelor de găști, caste și clanuri bugetare care cocoșează România de 35 de ani încoace. Și care au făcut-o cu vârf și îndesat și pe vremea lui Ceaușescu.
E drept că nu poți să-i reproșezi lui Bolojan dezmățul bugetar constant din ultimii doi ani și nici cel de dinainte. Dar nici nu poți să nu remarci că doar pare că mimează din vârful buzelor lupta cu hidra bugetară.
Hidra bugetară e formată din directorul de la STB care-și dă un salariu de 18.000 de euro pe lună. Când compania lui stă numai pe subvenții. Din directorul de la CFR care-și dă un salariu de 11.000 euro când compania lui e pe pierderi de sute de milioane de euro.
Din membrii boardului de la Tarom care și-au dublat indemnizațiile când compania lor a produs pierderi de sute de milioane de euro. Plătite de noi toți de ani de zile.
Hidra bugetară e formată din șefii de sindicat care-și numără venituri lunare de 30 - 40.000 lei, iar membrilor lor de sindicat le promit marea cu sarea în negocierile cu guvernul.
Aici intră și cei mici. Brancardierul de la spitalul din Oradea care și-a plătit 6.000 de euro pentru post. Polițistul din Suceava care vindea pe bandă rulantă și pe sute de mii de euro carnete de șofer unora care nu puteau să-și ia pe bune acest document.
Sau alți și alți funcționari mărunți care știu cum merge treaba în aparatul bugetar, unde funcțiile se tranzacționează ca la iarmaroc, se vând și se cumpără ca în epoca fanariotă. Dai un ban, după care trebuie să ți-l recuperezi într-un fel sau altul.
Și din nou hidra merge către cei mari. Cei din Justiției care și-au „tipărit“ pur și simplu sporuri de un miliard de euro, jumătate doar în ultimii doi-trei ani. Prin decizii în instanțele de judecată. Unde ei au centrat și ei au dat cu capul.
Și asta este partea cu praful de legalitate, pentru că Justiția din ultimii ani este lovită de o explozie a deciziilor controversate pe bandă rulantă care nu pot fi luate decât în prezența generoasă a unor șpăgi grase și suculente.
În hidra bugetară intră și aparatul de forță. Actual, care nu concepe să se reformeze în vreun fel, dar și cel trecut, care nu dorește să renunțe în niciun fel la pensiile speciale.
Așa că încasează miliarde de lei anual din pensii speciale, dar se reangajează la stat pe salarii babane. Îngreunând de două ori aparatul bugetar. Nu mai pui la socoteală că mulți dintre ei sunt niște simpli securiști cu care nu poți schimba un bec.
Hidra bugetară cuprinde și miile de pile din sistemul bugetar, ba de prin Parlament, ba de la vreun minister sau primărie locală, angajată definitiv pe un post de funcționar public în urma unui concurs trucat. Și care, în multe cazuri, nici nu mai trece pe la muncă după aceea.
Hidra bugetară e formată și din sute de companii, sanchi private, deci care teoretic ar fi mai corecte și oneste, care se află într-o relație de codependență cu o grămadă de politicieni și funcționari publici împreună cu care aranjează atribuirea de contracte publice de zeci de miliarde de lei anual.
Hidra bugetară a început, după ani și ani de inacțiune, să semene cu un nod gordian atât de încâlcit încât ți-ar lua ani de zile să-l înțelegi. Și, paradoxal, cu care trebuie să duci România mai departe.
Și fiecare din aceste găști, clanuri sau caste profesionale nu va da un centimetru înapoi. Își vor apăra cu dinții fiecare privilegiu obținut, indiferent cât de imoral ar fi. Și vor duce o luptă surdă și feroce cu cei care vor încerca să le ia ceva ce deja au dobândit, dar și cu celelalte găști, caste și clanuri cu care se luptă pentru resurse.
Iar, la final, nota de plată o plătesc toți cei care au reușit să iasă sau au avut norocul să nu fie prinși în această uriașă horă. Cei care știu că dacă azi nu vinzi un kil de mere, nu duci bani acasă. Cei care știu ce înseamnă falimentul. Reorientarea către alt job. Reconversia profesională.
Uriașa hidră bugetară are nevoie ca de aer de un faliment răsunător.
După care va ști să devină mai flexibilă. Asta e singura soluție miraculoasă care a funcționat până acum, în privat ce-i drept.
Acolo unde, dacă nu mai ai un leu să-ți acoperi o gaură în buget, atunci fie tai, fie dai faliment.
