Revoltat? Mai mult decât atât: atent!

Un alt plagiator, la Justiție. Legal? Probabil. Moral? Asta e întrebarea pe care ne grăbim mereu să o evităm.

Noi, românii, avem un talent extraordinar să coborâm ștacheta până când ajunge să fie covor. Nu mai întrebăm dacă omul este cel mai bun. Nu mai întrebăm dacă are autoritate profesională. Nu mai întrebăm dacă inspiră încredere. Întrebăm doar dacă „se poate”.

Citește și: UDMR dă lovitura decisivă lui Veștea: „Nu intrăm la guvernare. Recomandarea este să nu votăm acest Executiv”

Și se poate.

Se poate orice în țara în care partidele confundă statul cu prada de război. Se poate să conduci instituția care veghează la respectarea legii după ce ai avut probleme cu legea. Se poate să administrezi miliarde fără să fi demonstrat vreodată că poți administra performanța. Se poate pentru că politica românească nu mai caută competență, ci fidelitate.

Problema nu este omul. Problema este standardul.

Dacă standardul unei țări este că funcțiile cele mai importante ajung la cei mai pregătiți, atunci discutăm despre CV-uri, rezultate și caracter.

Dacă standardul unei țări este că funcțiile ajung la cei mai utili partidului, atunci discutăm despre negocieri, algoritmi și împărțirea puterii.

România pare să fi ales de multă vreme a doua variantă.

Iar partea cea mai tristă nu este că politicienii fac aceste numiri. Ei fac exact ceea ce le permitem să facă.

Partea tristă este că societatea nu mai reacționează. Că scandalul durează două zile. Că indignarea se consumă într-o postare pe Facebook și într-o cafea. Că ne-am obișnuit atât de mult cu excepția încât am ajuns să o considerăm regulă.

Nu, nu trebuie să fiu revoltat.
Trebuie să fiu atent.

Pentru că o democrație nu moare atunci când ajung oameni nepotriviți în funcții. Democrația începe să moară atunci când cetățenii nu mai consideră că asta este o problemă.

Și dacă astăzi nu mai vedem problema, mâine nu vom mai vedea nici diferența.