Dar Weber? Cum a supraviețuit în funcția de Avocat al Poporului acest jalnic exponat al partidului de trădători construit de Tăriceanu, când a rupt PNL-ul ca să rămână o anexă a PSD și să-și primească, din mâna lui Ponta, tainul?
Doamna Weber este cea care, acum câțiva ani, prelua cuvânt cu cuvânt temele propagandei lui Putin și ne explica ce rău este scutul de la Deveselu: “Să dăm bani în neștire pentru industria de armament americană? Sincer, nu cred că aveam nevoie de asta. Înțeleg că ne apără de ruși. Dar mi se pare că asta se întâmplă pentru că noi i-am stârnit pe ruși cu instalarea scutului. Apropos, totuși…e defensiv sau cum?“.
Ca Avocat al Poporului, ea a făcut exact ce a făcut și Ciorbea: a apărat interesele clicii corupte din PSD. De aceea a și fost plasată la conducerea acestei instituții complet inutile, Avocatul Poporului.
Coaliția PNL, USR PLUS, UDMR a încercat să o schimbe, a ratat procedurile parlamentare - cum a pățit și la schimbarea șefilor televiziunii și radioului public - iar CCR a invalidat decizia Legislativului. Se putea, foarte ușor, relua procedura, respectând criticile CCR. Nu s-a întâmplat asta. Superpensionara specială a Parlamentului European rămâne Avocat al Poporului și nimeni nu o deranjează.
Chiar și-n condițiile în care liberalii se bat între ei ca chiorii și, când nu se bat între ei, se ciomăgesc cu tovarășii de la USR PLUS, nu înțeleg de ce nu o dau jos pe Weber. Schimbarea ei părea a fi una din puținele decizii în care a existat consensul tuturor părților aflate la guvernare.
Însă povestea aceasta nu-i despre Weber. Este despre incompetența acestei coaliții - incapabilă să respecte niște banale proceduri parlamentare, ca să nu le pice deciziile la CCR - și despre incapacitatea de a urmări și de a pune în aplicare cel mai banal obiectiv. Nu zic să abroge pensiile speciale, era clar că acolo este o bătălie prea grea și o vor pierde cu bucurie, trebuiau doar să găsească un vinovat. Nu spun să-i ia banii infractorului Felix, pentru că toți se bucură când îi perie angajații Antenei 3, așa cum o periau și pe Dăncilă. Sincer, nici măcar la o restructurare a statului obez nu prea visam: nici unul din liderii de azi n-ar avea curajul să se trezească cu vreo 20-30.000 de sindicaliști în Piața Victoriei. Dar, totuși, te așteptai să facă “ceva“, ceva ce să ofere satisfacție electoratului lor, nu pentru îndestularea propriei clientele.
Nimic nu au făcut. Nimic. Niciodată în istoria ei nu s-au strâns în conducerea România atâția plângăcioși agresivi.
