Cu maxima lipsă de tact specifică unuia căruia ego-ul îi măsoară mai mult decât IQ-ul, un vajnic consilier general de la opoziție s-a declarat de acord, deși cu amendamente.
Același consilier speră ca partidul să-l monteze direct candidat universal la Primăria Bucureștiului, în 2020.
Ceea ce nu e imposibil, dar e foarte improbabil, cu atât mai mult cu cât pe partea asta de electorat s-au mai înscris doi potențiali concurenți: un fost tehnocrat de la Sănătate și omul care a intrat în viața publică a patriei ca salvatorul unionist al Bucureștiului, proto-structura care a născut USR.
La capitolul „imagine“, liberalul e departe în spatele ambilor posibili contracandidați. Dar, din punct de vedere al sărăciei de mesaje și proiecte, sunt mai toți pe același balansoar, lângă Firea.
La fel de adevărat e că, spre deosebire de cei trei doritori, posesoarea scaunului de primar are și mijloace la îndemână.
Totuși, dacă mâine ar fi alegeri locale, eu cu cine aș vota (admițând că cei patru sunt toată oferta electorală)?
Nu cu Firea. Din motive prea multe.
Dar nici cu actualul consilier, un nene care îmi dă senzația că îmi face o favoare când mai pune o poză cu el din vreun autobuz al STB (instantaneu din care ar trebui să înțelegem că e un om simplu, de la firul asfaltului), deși are treburi mai importante, proiecte externe, nu știm noi, dar își găsește timp și să facă opoziție neplătită, un efort constant și uzant, dar, vai, neapreciat la justa lui valoare neprețuită.
Fostul de la Sănătate nici măcar asta nu face, cârligul lui de popularitate sunt activitățile sociale pentru cauze foarte nobile – copii bolnavi, familii traumatizate de spitale și tratamente (pentru care, de altfel, merită toată aprecierea), dar asta nu ne dă niciun indiciu despre scoaterea din faliment a RADET, „desțelenirea“ străzilor, locuri de parcare, poluare, grădinițe etc.
Măcar salvatorul Bucureștiului a prestat câte ceva în interes public: ici un proces contra unei construcții ilegale, colo un protest împotriva unui proiect insuficient dezbătut.
Tot nu știm, însă, cum ar rezolva fluidizarea traficului rutier (demolând mai multe clădiri, poate?) sau cum ar gestiona subvenția pentru gigacalorie.
Ceea ce mă face să mă întreb dacă autorul sintagmei (referitoare la pasajul Basarab) „Început de Băsescu, terminat de Oprescu“ nu o fi disponibil.
E suficient să ne reamintească și de pasajul Pipera, de cel de la Casa Presei, de lărgirea Buzeștiului și de Arena Națională și parcă-s gata s-o cred și pe aia cu autostrada suspendată. În plus, cea mai mare adunare de moși Crăciun din lume n-a omorât pe nimeni.
