Cel mai adesea, mecanismele democratice de control și echilibru al puterilor ajung să regleze lucrurile, mai devreme sau mai târziu, după ce legile în cauză au produs pagube mai mici sau mai mari. Face și aceasta parte din democrație, care nu e perfectă.
Altfel este cazul legii care interzice în școli, universități și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale, orice referire la „identitatea de gen”.
În loc să fie una dintre prostioarele care mai trec din când prin mințile odihnite ale unor parlamentari (v-o mai amintiți pe aceea cu criminalizarea „anti-românismului”? ), aceasta pare mai curând o lege cu dedicație.
Actul normativ se înscrie într-un fenomen politic mai larg, în direcția instaurarării unui regim iliberal în România. Un regim dominat de o cleptocrație restrânsă, care conduce prin măsuri de forță, populism și ațâțarea naționalismului primitiv, intimidarea vocilor independente, în așa măsură încât face imposibilă orice alternativă pentru o lungă perioadă de timp.
Regimul Dragnea a lucrat la asta zi de zi, cu o râvnă demnă de o cauză mai bună. A blocat, rând pe rând, canalele de comunicare cu instituțiile europene (să ne amintim doar felul în care s-a înstrăinat de comisara Corina Crețu, provenită chiar din PSD).
A pornit asaltul asupra justiției și statului de drept, a populat instituțiile cu fideli incompetenți. Au fost vizate mai ales mandatele din instituții publice și autorități de reglementare întinse pentru mai mult de patru ani, pentru a asigura continuitatea regimului chiar și în cazul – puțin probabil, considerau ei – al unui accident electoral.
Referendumul din octombrie 2018 ar fi trebuit să consacre alianța de nezdruncinat dintre cleptocrație, instituții religioase și organizațiile constituite în jandarmi ai gândirii, gata să astupe gura oricărei voci independente și să întrerupă, brutal, orice act de cultură care nu convine dogmei.
Probabil că vă mai amintiți de spectacole întrerupte de băieți cu cefe groase și tricouri negre.
O placă de beton urma să fie turnată peste o societate care, cu toate ale ei, este totuși una diversă și vibrantă. Să nu ne facem iluzii: ”nevinovata” modificare constituțională ar fi fost doar începutul.
Momentul a fost un rateu colosal, dar resorturile acelui referendum ar trebui cercetate mai adânc de politologi. Apropos: cum se face că, de atunci, odioasele instituții de apărare a drepturilor copilului din țările nordice au încetat să mai smulgă copilași de români de la sânul familiilor?
Respingerea cursului iliberal de către români nu a însemnat însă și sfârșitul proiectului , ci doar schimbarea mijloacelor, după șocul încarcerării fostului lider PSD. Apele încep să se adune.
Și iată că vedem acum o revenire în forță, prin „tactica salamului unguresc". Expresia a fost inventată de liderul comunist maghiar Mátyás Rákosi, și constă în eliminarea progresivă a inamicilor, unul câte unul, așa cum tai feliile, în loc să încerci imposibilul, adică să îngurgitezi salamul dintr-o dată. Asta au înțeles ei după referendumul ratat din 2018.
Prima felie pare a fi cea de pe tărâmul educațional. Legea de față vizează universitățile, ca spații ale dezbaterii de idei, oricât de controversate ar fi acestea. Scopul? Creșterea unor tineri capabili de dialog și dezbatere, dar mai ales care știu să cultive toleranța. Opusul ei, intoleranța, vine din necunoaștere. Legea aceasta impune tocmai necunoașterea.
Pare o întâmplare, dar nu este. Recent, a avut loc un alt asalt pe tărâm educațional: educația sexuală, instituită prin lege, a fost modificată în educație sanitară, cu caracter opțional.
Paradoxal, dar „tactica salamului unguresc” pare să funcționeze destul de bine. Românii nu urmăresc în mod deosebit dezbaterile parlamentare și, oricum, nu trebuie să li se mai ceară părerea. E mai bine așa decât cu referendum. Când oamenii se vor trezi, s-ar putea să fie prea târziu, iar chingile să fie atât de bine strânse încât orice protest ar deveni inutil.
Întrebarea este acum ce domeniu urmează să reprezinte următoarea felie de salam: presa, organizațiile neguvernamentale, cultura? Vom vedea – și asta, în mod sigur.
Ce-ar mai fi de spus? Că legea cu identitatea de gen, trecută cu aportul decisiv al PSD, a fost inițiată de doi parlamentari PMP.
În privința lor, putem invoca o altă expresie devenită clasică, atribuită lui Lenin, deși nimeni n-a găsit-o în scrierile sale: „idioți utili”.
___________________
Ovidiu Nahoi, jurnalist, redactor șef al Radio France Internationale România
