Numai norocul de a-l fi împușcat pe Ceaușescu și fericirea corupției generalizate au făcut ca poluarea cauzată de marea industrie să nu fie un subiect în România. Ecuația e simplă: nu ai mare industrie, nu ai poluare. Eficient. Atât de eficient încât nu reușim nici măcar să ne decidem ce facem cu gazele din Marea Neagră, ceea ce mai salvează un pic din potențiala poluare marină de care ar fi responsabile platformele petroliere.
Dar ne descurcăm ca dacii liberi, prin propriile forțe: ardem gunoaie (nu suntem în stare să ecologizăm gropile de deșeuri nici măcar când ne dă UE bani), avem unele din cele mai vechi mașini din Europa în trafic, nu prea epurăm ape uzate în noile (multe) așezări de la periferia marilor orașe.
Mai mult, importăm gunoaie din restul Europei. Ne și permitem: la câte avem deja aici, nici nu mai contează niște vapoare în plus.
Ridicolul e mantra noastră: am băgat Roșia Montană (unde nu ar fi exploatat nimeni niciodată nimic, procesul e prea scump și, oricum, cei care dețin licența de exploatare fac bani din blabla cu acțiuni pe bursă, nu din aurul din munții noștri) în patrimoniul UNESCO, dar nu reușim să interzicem vânzarea de plastice de unică folosință, deși UE ne-a avertizat de acum doi ani că trebuie să ne pregătim.
Iar când ONU ne spune ceea ce știm, deja, cu toții - fie că vrem să acceptăm sau nu, fie că dăm vina pe Soros, pe ocultă, pe comercianții de mașini electrice (care-s tot ăia care vând acum mașini pe benzină și motorină), pe trotinetiști etc. - , România răspunde prin vocea președintelui. Care spune că "este nevoie să acţionăm ferm, coordonat la nivel naţional, european şi internaţional".
E mai bine, recunoașteți, "ferm", decât cu "atenție și îngrijorare". În limbajul prezidențial este, practic, panică maximă.
Pentru autoritățile de mediu, însă, nu știm ce înseamnă acest raport. Poate că Tanczos Barna așteaptă să se traducă în maghiară mai întâi ca să ofere o opinie. Sau e ocupat cu urșii, deocamdată.
Dinspre premier nu am văzut nimic iar din alte părți, exceptându-i pe activiștii de meserie, nu cred că are rost să așteptăm ceva în acest secol.
E timpul să admitem că suntem, încă o dată, deconectați de la planetă. Din nefericire, nu atât de mult încât să nu ne atingă creșterea în nici o decadă, până în 2030, a temperaturii globale cu 1,5 grade Celsius. Cu consecințele de rigoare: creșterea nivelului oceanului planetar, inundarea zonelor de coastă, deșertificarea unor suprafețe imense de teren, turbarea climei, strămutări masive de populație, haos.
Dar nici România educată a președintelui, nici echipa câștigătoare a premierului ori România fericită a vicepremierului nu iau, de fapt, asta în calcul.
Deocamdată, avem o problemă mai presantă: care să fie genul plasticaților contemporani de pe plasticele de identitate?
