Doctrina lui Putin versus Statuia Libertății

DE Ion Petrescu | Actualizat: 31.01.2022 - 15:19

În ultima duminică din luna ianuarie 2022, Boris Johnson, prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord îndemna Rusia ca "să se angajeze în negocieri și să evite o invazie nesăbuită și catastrofală". 

SHARE

Afirmația sa publică survenea la finalul unei întâlniri cu generalii din conducerea armatei britanice, care i-au prezentat hărți și date de ultimă oră, de pe ceea ce pare să devină, din nou, Frontul de Est. 

Adevărul este că Moscova a reușit ceva, până acum, mai precis generarea lehamitei la nivelul opiniei publice internaționale, care după atâtea ipoteze vehiculate în presa europeană și cea de peste Ocean, nu doar că nu prea mai știe ce să creadă despre intențiile reale ale Kremlinului, dar a devenit mai degrabă insensibilă, la atenționările repetate că urmează o invazie militară rusă în Ucraina, care va zdruncina serios echilibrul Europei democrate, cu consecințe greu de imaginat azi. 

Totuși, Victoria Nuland, subsecretar de stat al SUA, pentru afaceri publice, afirma - în aceeași duminică, așa cum preciza Departamentul de Stat - că "acesta este un moment pentru diplomație, în care trebuie să prevaleze mințile lucide."

Luciditatea fiind și conștientizarea unei realități aparte, așa cum o comenta Lloyd J. Austin III, Secretarul Apărării al SUA: "Orice atac al Rusiei, sau o incursiune continuată nu numai va genera un conflict. Ci va viola principiile de bază ale suveranității naționale, integritatea teritorială și autodeterminarea. "

Până la urmă, așa cum bine remarca Angela Stent, în articolul pe care l-a publicat în "FOREIGN AFFAIRS", avem de-a face, nici mai mult, nici mai puțin, cu doctrina Putin. 

Putin fiind cel ce "s-a plâns în mod obișnuit că ordinea globală ignoră preocupările de securitate ale Rusiei și a cerut ca Occidentul să recunoască dreptul Moscovei la o sferă de interese privilegiate în spațiul post-sovietic. El a organizat incursiuni în statele vecine, cum ar fi Georgia, care s-au mutat de pe orbita Rusiei, pentru a le împiedica să se reorienteze complet."

Chestia cu plânsul este demnă de o emisiune de televiziune intitulată "Comici vestiți ai geopoliticii", dacă este să folosim ca exemplu  replica recentă a Moscovei, la poziția Chișinăului, care tot cere, momentan degeaba, retragerea celor 2000 de "pacificatori"  ruși din Transnistria. 

Ce a spus emisarul diplomatic însărcinat cu o replică imperială? Când a început conflictul pe Nistru, trupele ruse erau deja acolo, nu au fost trimise de Moscova! 

În traducere liberă, imperiul sovietic s-a prăbușit, republicile componente s-au desprins din decedata URSS, dar imperiul trăiește și azi, place sau nu UE - unde speră degeaba Republica Moldova să intre, soluția pragmatică, de neevitat, fiind reîntoarcerea, pe cale democratică, la Patria Mamă -, NATO și SUA. 

Angela Stent crede că liderul de la Kremlin vede pe interlocutorul de la Casa Albă ca unul nesigur - ceea ce este o aparență, Joe Biden evitând un alt tip de răspuns, din rațiuni de politică internă -, în timp ce la Berlin cancelarul german nu prea este sigur pe el - motivul fiind limpede, ca lumina zilei și purtând numele de cod Nord Stream 2 -, asta în timp ce la Paris afirmațiile lui Macron țin mai degrabă de campania electorală pariziană. 

Dar ce este doctrina lui Putin? 

"Comportamentul președintelui rus - scrie Angela Stent - este determinat de un set interconectat de principii de politică externă, care sugerează că Moscova va fi perturbatoare în anii următori. Numiți-o „doctrina lui Putin”. Elementul central al acestei doctrine este ca Occidentul să trateze Rusia ca și cum ar fi Uniunea Sovietică, o putere de respectat și de temut, cu drepturi speciale în vecinătatea sa și cu o voce în orice problemă internațională serioasă. Doctrina susține că doar câteva state ar trebui să aibă acest tip de autoritate, împreună cu suveranitatea deplină, și că altele trebuie să se încline în fața dorințelor lor. Ea presupune apărarea regimurilor autoritare în vigoare și subminarea democrațiilor. Iar doctrina este legată de scopul general al lui Putin: inversarea consecințelor colapsului sovietic, scindarea alianței transatlantice și renegocierea așezării geografice, care a pus capăt Războiului Rece. "

Inversarea consecințelor decesului URSS este imposibilă, absurdă, rod al  încremenirii într-un proiect mort, al președintelui Vladimir Putin. 

Scindarea NATO  este o glumă nedifuzată nici de Radio Erevan, evoluțiile post-Trump arătând determinarea aliaților europeni - dincolo de puseurile periodice orgolioase ale Parisului și Berlinului - de a rămâne împreună, fără puterea militară a Statelor Unite ale Americii, defensiva - mă rog, armata - europeană fiind un moft, de care eu unul am văzut cum se râde, pe deplin motivat, la sediul Alianței Nord-Atlantice. 

Cu alte cuvinte, "Dacă nema putirinţa, geaba chichirez gâlceava." De pildă cea din capitala Hexagonului.

Renegocierea așezării geografice, care a pus capăt Războiului Rece este o obsesie a susținătorilor, de la nivel înalt, a lui Putin, dar care nu va avea succes, atâta timp cât vor fi respectate principiile suveranității naționale și ale integrității teritoriale, pe întreg continentul european. 

Una din erorile vizibile, în perceperea potențialului real al Federației Rusiei de azi, este și cea semnalată de Angela Stent, respectiv iluzia că Rusia de azi "ëste puterea militară regională preeminentă, cu capacitatea de a proiecta puterea la nivel global."

Sigur că atunci când administrația Obama a dat semn de slăbiciune și nu s-a mai implicat în stoparea regimului de dictatură din Siria, forța expediționară rusă a preluat zona și cu misiunea de a distrage atenția opiniei publice de la dosarul geopolitic ucrainean. 

Desigur că bazându-se pe faptul că NATO se va limita doar la un sprijin material pentru Ucraina - această țară nefiind un stat membru a Alianței Nord-Atlantice, pentru a beneficia de intervenția Forței de Reacție Rapidă a OTAN - Ministerul rus al Apărării a putut concepe variante de invazie, subtil livrate - prin terți credibili - presei interesate, inclusiv de peste Ocean, pentru a obține panică, mentalitate de învinși și dorința de capitulare în rândul opiniei publice ucrainene. 

Indiscutabil că amenințările repetate, ale președintelui rus, cu ipotetica folosire a unor lovituri nucleare, a rachetei hipersonice și a altor arme de ultimă oră produse de industria de armament - era să scriu sovietică și nu prea greșeam - a Rusiei pot impresiona pe cei naivi.

Dar, în Siria, Statele Unite au evitat un război între superputerile nucleare ale lumii, în Ucraina, cu toate pericolele posibile în ipotetica invazie militară rusă, Alianța Nord-Atlantică sprijină un partener, care nu a ajuns încă stat aliat, iar la capitolul armelor nucleare, numărul celor deținute de NATO surclasează pe cel al Federației Ruse, cu specificația că prima lovitură, fie și aceasta de nivel tactic, va genera o reacție de amploare a scutului defensiv aliat, ce va afecta masiv și pe cetățenii simpli din statul rus - așa că mai ușor cu amenințările irealiste moscovite. 

Nu cred că - așa cum susține  Angela Stent - avem de a aface cu "capacitatea Moscovei de a-și amenința vecinii (care) îi permite să forțeze Occidentul la masa de negocieri, așa cum a fost atât de evident în ultimele săptămâni."

Evidentă a fost obtuzitatea diplomaților ruși, de a nu se abate cu nimic de la mandatele fixate de Kremlin, timp în care diplomații aliați au dat dovadă de răbdare, capacitate de dialog și puterea de a veni cu propuneri constructive, în domenii de interes comun, cu un grad sporit de concretizare pe termen scurt, mediu și lung. 

Povestea lui Putin - distribuită trupelor ruse - intitulată „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, publicată vara trecută promovează o iluzie sovietică, adică, în 1991 "oamenii s-au trezit peste noapte luați, de această dată într-adevăr, din patria lor istorică”.

Chipurile nu a fost momentul afirmării voinței atâtor națiuni demne, de a se rupe de lanțurile sovietice!!! 

Asistăm la o rescriere a istoriei, la care subscriu - și pe meleaguri mirotice - neștiutorii actelor criminale ale lui Stalin, împotriva propriiilor cetățeni, amețiții de propaganda de azi a Kremlinului, care minte zilnic, cu nerușinare, opinia publică, după principiul: "porumbeii păcii sunt la Moscova, în timp ce zăngănitul armelor se aude peste Ocean și în unele țări europene."

NATO nu va ataca Federația Rusă.

Dar Rusia trebuie să fie conștientă că linia roșie a Alianței Nord-Atlantice nu poate fi confundată cu cea enunțată de Obama, în Siria, încălcată de dictatorul local, cu sprijinul militar al Rusiei. 

Doctrina lui Putin este expresia aberantă a concepției unui lider care vrea să ofere statului multinațional pe care îl conduce iluzia revenirii la dominația oficială în arealul post-sovietic.

Nu oricum, ci cu patalama NATO și patalama SUA, pe masa din biroul 1 de la Kremlin!!! 

Inspirată, Angela Stent atenționează asupra realității conform căreia "Rusia nu caută aliați în sensul occidental al cuvântului, ci caută parteneriate instrumentale și tranzacționale reciproc avantajoase cu țări, precum China, care să nu restrângă libertatea Rusiei de a acționa sau de a judeca politica sa internă."

Moscova se îmbată cu apă rece.

Atunci când se crede pe cai mari, azi, în tratativele cu SUA și NATO, pe motiv că în perioada de când conduce Putin Rusia, trupele ruse au zburdat pe unde au vrut, pe mapamond, din Europa în Africa, în Asia și mai nou intenționează să poposească și în America Latină. 

Nu este pentru nimeni un secret că Rusia și China vor mai multă influență, pe mapamond, dar ambele state au voci ostile nu numai în Europa, ci și în Asia, Africa rămânând un poligon de tragere extins, pentru Moscova, dar  și un areal cucerit treptat, fie și parțial, cu cecuri bancare, de către Beijing. 

Lumea multipolară de azi este extrem de sensibilă la dominație și receptivă la o cooperare de tipul win-win. 

Diferența dintre Putin, care crede că induce dezechilibrul în Occident și propriul său servicii de informații este că agenții ruși nu subestimează deloc forța de reacție disuasivă a NATO. 

Nu mai contează ce va decide Putin până la urmă, ci doar ce va pierde, în toate variantele avansate până acum de presa americană, europeană și cea rusă. 

Democrațiile puternice transatlantice nu vor accepta ceea ce anticipează Angela Stent că ar putea fi  "redesenarea de către Rusia a hărții post-Război Rece și încercarea de a-și reafirma influența asupra jumătate din Europa, pe baza pretenției că își garantează propria securitate."

Doctrina lui Putin poate fi însorită în Piața Roșie din Moscova, dar Statuia Libertății s- a mutat deja în conștiința tuturor națiunilor aliate. 

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii 0

Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2024 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te