Trei autori, Helen Pluckrose, James Lindsay și Peter Boghossian, au reușit să publice în sistem peer-review 4 articole „științifice“ și să li se accepte alte 3 în prestigioase reviste academice din zona Studiilor Culturale. Articolele se înscriau într-o nouă pseudo-disciplină botezată de cei trei Grievance Studies (Studiile Păsului sau ale Jalbei (!)) și conțineau, intenționat, cele mai neverosimile și bășcălioase absurdități. Deși nu li s-au acceptat toate textele propuse spre publicare, aproape toate au provocat reacții și îndrumări entuziaste din partea evaluatorilor. Și acestea la fel de neverosimile și de (involuntar) hazlii.
Constatând imposibilitatea de facto a oricărei discuții de bună credință despre starea actuală de corupere a Universității, cei trei și-au propus să arate că, dacă se respectă anumite reguli stilistice, în revistele academice orientate corect politic se poate publica absolut orice. Astfel, prestigioasa revistă feministă Affilia le-a acceptat publicarea unei rescrieri feministe a capitolului 12 din Mein Kampf. Deși rămas nepublicat, un fragment antisemit din aceeași carte (unde însă cuvântul alb înlocuia cuvântul evreu) a suscitat aprecieri entuziaste din partea unui evaluator al revistei Sociology of Race & Ethnicity.
Lumea academică anglosaxonă se află în stare de șoc. Unii își pun întrebarea dacă, de vreme ce se poate publica orice, n-ar merita cumva aruncat la gunoi tot ce s-a publicat în domeniul științelor sociale orientate ideologic.
Lucrurile par să fi luat aceeași turnură ideologică și în științele exacte. După ce a susținut public că fizica de azi nu e sexistă împotriva femeilor, ci a bărbaților, fizicianul Alessandro Strumia a fost suspendat de la CERN. Adevărul nu contează, spunea el recent: promovarea nu se face pe criterii de excelență, ci pe criterii politice. Cu excelența, susținea fizicianul, bărbații stau, pare-se, mai bine.
Și în campania premergătoare referendumului s-au putut citi articole de propagandă politic corectă în care soarta homosexualilor din România de azi era comparată cu cea a evreilor din anii ’30. Dincolo de enormitatea comparației, trebuie observat că exact aceeași orientare ideologică face imposibilă orice referire la soarta actuală a homosexualilor din Iran…
Atât în afară cât și la noi, coruperea ideologică se face, vedem bine, cu bani: cu ONG-uri, fundații filantropice și subvenții de cercetare. N-aș paria că unda de șoc din lumea academică occidentală nu va ajunge și în România.
