Doar în jungla anilor ’90 s-a mai produs o restaurație de asemenea magnitudine ca cea din 2018. Atunci, după o scurtă fereastră de optimism popular, comuniștii și securiștii s-au repliat și au aruncat țara în întuneric pentru cel puțin 10 ani. Cu consecințe până în ziua de azi.

Acum, după o perioadă de optimism anticorupție, penalii și ticăloșii fără dosar s-au repliat și aruncă țara într-un întuneric despre care încă nu știm cât va dura. Și cu consecințe care ne dau tututor viața peste cap.

Dacă, anul trecut, protestele puternice din țară au blocat cât de cât PSD-ul în lupta sa pentru distrugerea Justiției, „progresele” în rău pe care le-a făcut această gașcă de mafioți în 2018 au fost devastatoare.

De data asta nu au mai mers direct, ca la ordonanța 13, ci au atacat pe mai multe fronturi, mai greu de identificat de către public. Curtea Constituțională a intervenit ca niciodată în viața cetății, devenind un legiuitor, deși nu e ăsta rolul său, și schimbând, practic, constituția din mers, fără referendum.

Președintelui i-au fost luate multe prerogative, DNA a fost decapitată și a devenit o instituție fără substanță, Parchetul General a fost timorat. Iar anul s-a încheiat cu eliberarea din închisoare a unor corupți notorii (potrivit condamnărilor primite).

2018 a fost anul în care discursul anti-european al lui Dragnea și al altor actori politici din jurul său a devenit de o agresivitate care nu a mai fost practicată de la „agenturili străine” încoace. S-a vorbit despre Roexit, analfabeta Dăncilă și păpușarul infractor s-au pus împotriva Parlamentului European și a Comisiei Europene, invocând suveranitatea României, dar gândindu-se, de fapt, la suveranitatea hoților și la dreptul lor de a fura în continuare.

Și urmează un an și mai greu. Dacă Liviu Dragnea nu va fi condamnat și trimis la închisoare – iar liderul PSD se dovedește un supraviețuitor, la acest capitol – discursul anti UE se va accentua, în ciuda faptului că România preia președinția Consiliului Uniunii Europene, pentru că baronul nu mai are nimic de pierdut în afara propriei libertăți.

Bugetul e la pământ, piața imobiliară e blocată, semn clasic de recesiune, haosul fiscal a fost introdus la final de an – al doilea consecutiv, după ce 2017 s-a terminat cu haosul transferării contribuțiilor de la angajator la angajat, – datoriile au crescut exponențial, foamea de bani a guvernului e uriașă.

Urmează o rundă de alegeri esențială pentru soarta Europei și a României, europarlamentarele, cu miză financiară mare pentru politicieni, și alegerile prezidențiale.

Discursul se va degrada, agresivitatea va crește, lupta va fi și mai dură. România e o țară în care e tot mai obositor de trăit. Până când?