Poate fi altfel numită înverșunarea celor care neagă existența Covidului? A-i spune nebunie nu e „politically correct”, o să sară careva să-mi reproșeze. Dar cum să-i spunem? Viziune alternativă? Credință paralelă?
Desigur, nu mă refer aici strict la aspectul patologic al termenului. Deși, în anii '60, un psihiatru german a găsit o denumire precisă pentru tendința de a percepe în mod absurd conexiuni aparente și înțelesuri ascunse între lucruri fără nicio legătură între ele. Klaus Conrad studia stagiile incipiente ale schizofreniei paranoide când a sesizat acest simptom la pacienții spitalului din Göttingen. I-a zis apofenie, din grecescul apophaínō (ἀποφαίνω), în traducere liberă – „a părea”.
Să te încrezi într-o părelnică teorie a conspirației nu e neapărat un semn definitiv de boală psihică. Mai degrabă, e dovada unei cronice lipse de informare. Adepți ai diverselor teorii ale conspirației au existat de când lumea. Paradoxal e că, odată cu internetul, ei au prins o portavoce prin care-și fac simțită prezența mai ceva ca niciodată.
În fiecare zi apar, iată, din ce în ce mai mulți negaționiști ai Covidului. Nu doar cei câțiva ieșiți în stradă ca să protesteze contra măștii pe care o numesc „botniță” sau contra guvernului pe care-l acuză de „dictatură”. Acuzații cu o încărcătură aparte într-o țară care abia dacă s-a trezit din noaptea comunistă.
Nenumărați alții roiesc în voie pe rețelele de socializare. Acolo unde orice știre despre boala care a cuprins planeta își găsește rapid un pluton de contestatari acerbi. Pentru ei, nimic nu e ce pare a fi. Și totul are o explicație scoasă din burtă: virusul e banal, specialiștii sunt vânduți, pericolul e exagerat, statisticile sunt inventate, presa e mincinoasă, politicienii sunt profitori.
Mai grav e că, pe fondul acestei pandemii de prostie naturală, se insinuează și mai ușor manipulările lansate de adevărații noștri dușmani. Cum ar fi, la o adică, Rusia. O țară cu o vastă experiență în materie de propagandă și dezinformare.
Puteți afla din paginile revistei noastre că e valabil și astăzi manualul după care se antrenau spionii sovietici acum mai bine de o jumătate de secol. Recent dezvăluitele documente arată că, pe lângă metodele clasice de racolare, agenții KGB erau intens instruiți în tehnici de manipulare și dezinformare. Pe care le aplică, bine mersi, în continuare. Inclusiv în privința Covidului.
Operațiunea „Infecția” declanșată de Uniunea Sovietică în anii 80 – pentru a convinge populația occidentală că virusul HIV a fost creat în laborator de armata SUA – este cel mai cunoscut caz. Ale cărui urmări pot fi încă resimțite în largul internetului. Deși acțiunea făcând parte din planul de „măsuri active” al fostei dictaturi comuniste a fost demult deconspirată și demontată, chiar de către fostul șef al arhivelor KGB, ecourile nu s-au stins încă. Există și astăzi destui inși convinși că americanii au inventat SIDA!
În aceeași cheie poate fi citită și teoria conspirației care ne spune că tot oculta mondială – cu sediul unde în altă parte decât la Washington – e vinovată și pentru Covid. Și uite-așa se cristalizează sentimentul de falsă „panică morală”, descris de Marshall McLuhan într-una dintre cărțile lui memorabile despre fenomenul media.
Carevasăzică, să nu ne panicăm din cauza coronavirusului, ne îndeamnă apofenicii zilelor noastre. Să ne panicăm, în schimb, pentru că sub pretextul pandemiei ni se fură tot – resurse, libertate, credință, viață!
Cum poate fi tratată nebunia negaționiștilor, dar și cum poate fi contracarată campania de „fake news” sunt întrebări pe care ar trebui să și le pună nu doar presa de pe malurile Dâmboviței. Câtă o mai fi rămas ea sănătoasă la cap. Ci și statul român despre care unul dintre apofenicii de serviciu ne sugera cândva să ni-l întărim.
