Indicele măsoară o serie de parametri precum calitatea educației, anii de școlarizare preconizați ai unui copil sau procentul din cei care astăzi au vârsta de 15 ani și care supravieţui până la 60 de ani. Indicele de 0,60 obținut de România arată că nou-născuţii de astăzi vor avea o productivitate de doar 60% când vor creşte faţă de cât ar putea avea dacă ar beneficia de servicii de educaţie şi sănătate de o calitate adecvată. Și mai grav este faptul că, din 2012 până în 2017, valoarea acestui indice, pentru România, a scăzut de la 0,63 la 0,60.
Indicele Capitalului Uman evaluează situația din 157 de țări, iar India, de exemplu, a reacționat la nivelul ministrului de Finanțe, protestând față de unele elemente sau arătând cum intenționează să corecteze deficiențele. În schimb, tăcere deplină la Palatul Victoria. Cred că 99% din români au uitat că acest Guvern nu mai are ministru al Cercetării din 12 septembrie, iar postul de ministru al Educației este vacant din 2 octombrie. Nimeni nu le simte lipsa.
Studiul Băncii Mondiale cuantifică în termeni științifici ceea ce intuia majoritatea populației: din momentul în care plagiatorul Ponta a preluat guvernarea și până azi, când Dragnea a instalat la Palatul Victoria o echipă de analfabeți funcționali, educația s-a prăbușit. Fenomenul doctoratelor plagiate este nuca de pe colivă, tot sistemul este putred. L-a distrus nu doar PSD-ul, ci și nomenklatura sindicalistă, care n-a știut decât să ceară bani de salarii, dar niciodată nu a manifestat un interes consistent pentru soarta copiilor. Faptul că primul-ministru al României este un personaj ridicol prin permanentele greșeli de exprimare, incapabil să pronunțe cuvinte precum „imunoglobulina“ sau „intemperii“, este o consecință firească a politicilor PSD în materie de educație. Doar două chestiuni sunt importante pentru Dragnea și ai lui: voturile cadrelor didactice și banii pentru renovarea școlilor, sursă de venituri pentru clientela partidului.
Ce-i de făcut? Nu sunt eu capabil să răspund la o întrebare atât de complexă. Sunt însă convins că o simplă majorare a bugetului nu va rezolva problemele.
Cine vine doar cu această soluție este un populist periculos. Problema este că nici un partid din opoziție nu are, în acest moment un lider, specializat în problemele educației, care să monitorizeze tot ce se întâmplă în domeniu și
care să pregătească o politică alternativă. Dacă dezastrul din educație și sănătate nu este oprit, migrația masivă a familiilor tinere,
preocupate de soarta copiilor lor, va continua.
