Am trăit vremurile Securității. Aș vrea să știu dacă acum copiii ei ajung să ne conducă
Cred că demersul presei de a afla dacă tatăl lui Alexandru Rafila a fost unul torționarii Securității este legitim în orice țară democratică. Alegătorii trebuie să aibă informația, mai departe fiecare judecă după propriile sale valori.
UPDATE: La puțin după publicarea acestui articol, dr. Rafila a confirmat că tatăl său a lucrat pentru Securitate până în 1949.
Despre Rafila și tatăl său:
a) În orice stat democratic, cu o presă vie, ziariștii se străduie să afle cât mai multe date despre candidați, inclusiv despre familia lor. Este un demers legitim, fiindcă este foarte posibil ca o ascensiune politică să se bazeze pe familie, nu pe meritele candidatului. Sau să fi influențat...
b) Într-o țară ca România, unde nepotismul este în floare - avem exemple penibile la aceste alegeri, au fost nenumărate și la locale - demersul de a afla cine sunt părinții unui candidat este cu atât mai legitim.
c) Într-o țară în care fosta Securitate nu a fost deconspirată nici măcar într-o mică măsură, cred că este firesc ca presa să fie preocupată de candidații ai căror părinți ar fi lucrat în Securitate.
Newsweek n-a făcut decât să constate niște coincidențe de nume și să-i ceară domnului Rafila să lămurească situația. Îi lua 30 de secunde să răspundă, sper că o va face, poate că, fiind duminică, nu a avut chef sau timp...
Fiecare alegător decide dacă au contat sau nu părinții unui candidat, dacă va vota în funcție de acest element. Însă eu sunt convins că alegătorii au dreptul la acest tip de informație.
PS: Care e opinia mea? La fel ca și în cazul Sorin Oprescu, cred că relațiile cu vechea Securitate ajută la ascensiunea politică, mai ales când faci carieră în PSD.
