Raport de forțe

Întrebarea se justifică din perspectiva informației - difuzată de Kiev - conform căreia, după mobilizarea a 300.000 de bărbați ruși în luna octombrie, se are în vedere aducerea în cazărmile Rusiei a încă jumătate de milion de viitori combatanți.

Totul în contextul în care, recent, la Moscova s-a decis ca efectivul armatei Federației Ruse să se ridice la 1.500.000 de militari, respectiv cu 200.000 mai mulți decât numărul militarilor din Forțele Armate ale SUA, dar cu 535.000 mai puțini decât Armata Populară de Eliberare a Chinei comuniste.

Chiar și dacă supoziția de mai sus, asumată de Vadym Skibitsky, șeful adjunct al informațiilor militare al Ucrainei, nu se confirmă, cert este că pe terenurile de instrucție rusești se antrenează acum 150.000 din cele trei sute de mii de mobilizați în toamnă, de Moscova, ceilalți fiind deja pe Frontul de Est, unde au fost puși să sape tranșee, au învățat să tragă cu armamentul de infanterie din dotare - pistol, pistol-mitralieră, pușcă-mitralieră, mitralieră, aruncător de grenade - și mai ales să folosească ingenios terenul pentru a scăpa cu viață, pe timpul bombardamentelor eficace ale ucrainenilor cu M142 HIMARS - lansatorul de rachete multiple, cu înaltă mobilitate.

În oblasturile Herson, Zaporojie, Donețk și Lugansk - despre care s-a ajuns să se vorbească în România mai mult decât despre soarta a  jumătate de milion de conaționali ai noștri din Bucovina de Nord și Bugeac, care nu au uitat limba lui Mihai Eminescu - se consideră că se află acum 280.000 de militari ruși - 150.000 sunt mobilizați și 130.000 care au aparținut forței inițiale de invazie.

Kievul are un milion de purtători de uniforme militare diferite - în armată și în alte instituții de forță - numai că doar circa șapte sute de mii sunt în Forțele Armate Ucrainene. 

Înainte de declanșarea agresiunii militare a Rusiei contra Ucrainei, pe 24 februarie 2024, circa 20.000 de militari ucraineni erau anterior pregătiți de instructori americani și britanici. Urmează să revină în Ucraina, cel mai probabil în cursul lunii februarie, alți  27.000 de militari instruiți în Marea Britanie, Franța, Germania și Polonia. 

Ipoteze de atac 

De ce ar avea nevoie armata rusă de o nouă mobilizare, probabilă la sfârșitul lunii februarie, cu ocazia aniversării începerii războiului? Dacă ar fi să dăm crezare, de pildă, lui Igor Strelkov, un comentator ultra-naționalist rus și fost ofițer de informații, atunci, la finele acestei ierni sau la debutul primăverii, trupele ruse:

1. dezvolta ofensive în vestul Donbasului și spre Kharkiv,

2. vor înainta ulterior sau concomitent spre nordul oblastului Zaporojie,

3. vor apăra zona Herson și peninsula Crimeea.

Moscova a uitat oare lecția ofensivei eliberatoare a trupelor teritoriale ucrainene, în arealul limitrof orașului Kharkiv? Atunci, după ce s-a lansat zvonul unui iminent atac în sud, o divizie rusă a fost mutată pentru consolidarea defensivei în Zaporojie și Herson, iar lovitura surprinzătoare a apărătorilor ucraineni a venit la nord-vest de Lugansk, punând pe fugă trupele Kremlinului. 

Se va repeta abilitatea ucrainenillor de a mima o contraofensivă pe o direcție și de a acționa în forță, pătrunzând în adâncime, rapid, în altă zonă decât acolo unde rușii s-ar aștepta să fie atacați? 

Un atac generat din Belarus este puțin probabil, din două motive:

Primul este faptul că pe teritoriul belarus se află acum 15.000 de militari ruși, adică doar o treime din numărul celor care au atacat în februarie, anul trecut, Ucraina, în condițiile în care munițiile existente anterior acolo, cele pentru trupele Rusiei, au fost trimise în Donbas. 

Al doilea este realitatea că Moscova nu se poate baza pe armata Minskului, care, oficial, are 62.000 de militari, Ministerul britanic al Apărării o estimează la 45.000, iar Kievul susține că doar 20.000 ar fi cu abilități de luptă, pentru o nouă situație de criză. 

Deocamdată, conducerea forței expediționare rusești trimisă pe teritoriul ucrainean, având în frunte pe generalul Sergey Vladimirovich Surovikin - cu experiențe anterioare în campaniile trupelor Rusiei din Afganistan, Siria și acum Ucraina - s-a remarcat doar prin menținerea aliniamentelor defensive. 

Comandamentul aerian al NATO asigură veghea neîncetată pe cerul aliaților

Cantitatea de muniție avută la dispoziție este încă una de referință, dacă avem în vedere bombardamentele cinice, atroce, efectuate constant, pentru demoralizarea populației ucrainene, asupra orașelor și satelor încă libere din Ucraina. 

Iar instrucția este aidoma „secretului lui Polichinelle“, teoretic fiind sublimă, conform iluziei ministrului rus al
Apărării, Sergei Kuzhugetovich Shoigu, dar practic având ca efecte pierderile mari de vieți ale soldaților trimiși să lupte în Ucraina, după principiul: „asta este o mitralieră... vezi ce faci cu ea...“.

Și ar mai fi o întrebare. De ce nu sunt păstrați mobilizații pentru defensiva Federației Ruse și nu sunt trimise alte unități instruite deja pe Frontul de Est din Ucraina? Nu m-aș pripi cu un răspuns speculativ. 

Ajutor complex 

Laura Cooper, secretar adjunct al Departamentului Apărării al SUA pentru Rusia, Ucraina și Eurasia a reiterat determinarea superputerii lumii de a face tot ce se poate „pentru a-i ajuta pe ucraineni să continue să reziste agresiunii ruse“.

Vor fi extrase echipamente din stocurile americane evaluate la până la 2,85 miliarde de dolari și există, tot pentru Ucraina, o finanțare militară externă suplimentară de 225 de milioane de dolari.

50 de vehicule de luptă M2-A2 Bradley vor fi trimise spre Kiev, pentru a echipa un batalion ucrainean de infanterie mecanizat, care vor avea și 500 de rachete antitanc lansate prin tub, cu vizor optic, cu BGM-71 TOW, rachetă antitanc americană, și 250.000 de cartușe de muniție, cu calibrul 25 mm.

Anul 2023 a început și cu un desant executat de parașutiști militari germani, italieni și americani

Armata ucraineană va mai primi: 100 de vehicule blindate M-113, 50 de vehicule rezistente la mine, 138 de Humvee, 18 obuziere Paladin autopropulsate de 155 mm, 36 obuziere remorcate de 105 mm - cu mii de obuze pentru a a asigura ambele sisteme, rachete RIM-7 și 4.000 de rachete Zuni, dispozitive de vedere pe timp de noapte, puști cu lunetă, mitraliere, piese de schimb, îmbrăcăminte etc.

Germania, Franța, Țările de Jos și Statele Unite vor trimite blindate armatei ucrainene, pentru ca să fie schimbată actuala situație pe Frontul de Est.

Despre România știm că a adoptat o politică de confidențialitate privind ajutorul complex acordat Ucrainei, țara vecină aflată încă într-o luptă pentru păstrarea identității naționale, negată de Putin.

Previziune (im)prudentă

Exact cu un an în urmă, comunitatea transatlantică mai spera în evitarea agresiunii militare ruse, iar, după declanșarea invaziei trupelor Moscovei, nu credea în rezistența îndelungată a apărătorilor Ucrainei. După 11 luni de confruntare nemiloasă, forțele armate ucrainene și cele ruse au înregistrat fiecare - conform estimărilor
Pentagonului - câte o sută de mii de morți, răniți și dispăruți.

Moralul ridicat, generat de motivația eliberării propriei patrii, tehnica de luptă nu doar modernă, ci și superioară celei folosite de ruși, asigură armatei ucrainene prima șansă în bătăliile ce vor urma. Dar realitatea dură a câmpului de luptă bate orice previziune (im)prudentă. 

La Kremlin ar trebui să se înțeleagă ceea ce afirma celebrul general Dwight D Eisenhower: „Această lume a noastră... trebuie să evite să devină o comunitate de frică și ură îngrozitoare și să fie, în schimb, o confederație mândră de încredere și respect reciproc“.