Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de părțile civile Ursu Andrei Horia, Ursu Ștefan Olga și Ursu Sorana și de părțile responsabile civilmente Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței penale nr. 196/F din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, în dosarul nr. 2500/2/2017 (1030/2017).
Obligă pe fiecare dintre apelantele părți civile și pe apelanta parte responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 27.07.2023.
Decizia urma să fie luată pe data de 4 iulie, dar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a amânat pronunţarea pentru 27 iulie.
Atunci, Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, și-a exprimat speranța că judecătorii au nevoie de mai mult timp, să studieze temeinic probele, dar nu a exclus nici posibilitatea căutării unui subterfugiu, pentru a pronunța o achitare.
Torţionarii, achitaţi definitiv
„Sper că judecătorii au avut nevoie de mai mult timp să studieze probele. Noi asta vrem: să studieze probele temeinic, să vadă și ce i s-a întâmplat lui Gheorghe Ursu și să studieze ce s-a întâmplat în societatea românească în anii '80”, a declarat Andrei Ursu, fiul disidentului, după anunțul amânării, conform Digi24.
Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută[3]. A fost plasat în aceeași celulă cu recidiviștii violenți Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote.
Citeşte şi: Noi mărturii în cazul uciderii dizidentului Gheorghe Ursu
În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și interogat zilnic, prin metode specifice, de către Securitate, conform Wikipedia. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985. Organele statului au notat drept cauză oficială a morții o peritonită. Deținuții au fost puși de Securitate să îl omoare.
Procurorul Vasile Manea Drăgulin a stabilit în 1985 că moartea nu ar fi fost violentă și a dispus neînceperea urmăririi penale. În anul 2000, după mai multe răsturnări de situație, un infractor de drept comun care se aflase în detenție, împreună cu Ursu, a fost condamnat pentru uciderea acestuia.
Citeşte şi: VIDEO Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu: Torţionarii regimului comunist sunt printre noi
În octombrie 2003, foștii colonei de miliție Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare, pentru uciderea lui Gheorghe Ursu. În decembrie 2005 fostul general SRI Eugen Grigorescu a fost condamnat la 3 ani de închisoare, privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu.
Fiul inginerului Ursu, Andrei Ursu, a încercat să găsească aceste pagini de jurnal, care au ajuns pe la începutul anilor 90 la Gabriela Adameșteanu, cea care a publicat o selecție din jurnal în Revista 22, în arhiva CNSAS.
Până în acest moment, manuscrisul nu a fost încă descoperit. Gheorghe Ursu a fost și scriitor, cartea de călătorie scrisă de acesta fiind publicată post-mortem, în anul 1991.
