De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.
Urgia care a făcut prăpăd în România în secolul XX: „Când ne-am trezit, în casă era întuneric”
Cei care au trăit acele vremuri își aduc aminte cu groază de puterea dezlănțuită a naturii. Urgia a început la 1 februarie și a ținut până pe 4 februarie 1954.
Un nou episod de viscol s-a abătut asupra României între 17 și 19 februarie, urmat de un altul de o intensitate mai mică, între 22 și 24 februarie. Estul și sud-estul țării au fost cele mai afectate, iar Bucureștiul a fost epicentrul dezlănțuirii naturii.
Ninsoarea abundentă a înregistrat un record absolut, iar pe 3 februarie 1954 la Grivița s-au depus 115,9 litri de zăpadă pe metru pătrat în 24 de ore. Temperaturile au scăzut drastic ajungând la valori de −25°C.
Citește și: De unde vine expresia „ciuma lui Caragea”? Câți oameni au murit în București?
Vântul, care a bătut cu peste 120 de kilometri pe oră, a troienit zăpada, care s-a înălțat în unele locuri până la 5-6 metri, multe case fiind acoperite cu totul de stratul de omăt. Autoritățile au fost luate prin surprindere și au făcut apel la populație pentru a ajuta la deszăpezire.
La București a intervenit și armata, care a ajutat la curățarea arterelor principale și la aprovizionarea populației sinistrate. Conform statisticilor Administrației Naționale de Meteorologie, această iarnă a fost considerată cea mai aspră din secolul XX în țara noastră.
„Când ne-am trezit, în casă era întuneric”
Pe 3 februarie a nins atât de mult la București, încât la Grivița s-a înregistrat un record absolut, depunându-se în 24 de ore 115,9 litri de zăpadă pe metru pătrat.
Străzile Capitalei au dispărut complet sub stratul gros de zăpadă, încât bucureștenii s-au trezit peste noapte prizonieri în propriile case, nemaiputând să deschidă ușile sau ferestrele din cauza zăpezii troienite.
Citește și: VIDEO Urgie albă, în sud-estul României. Codul Roșu de ninsori a blocat mai multe drumuri și trenuri
Dan Antoniu, care avea atunci 9 ani și locuia împreună cu familia într-o casă undeva pe lângă actualul Pod Grant, își amintește:
„Când ne-am trezit, în casă era întuneric. Geamurile se deschideau în afară, la fel şi uşile, cu excepția uneia dintre ele, cea de la bucătărie. Ne-am dat seama că era zăpadă mare pentru că geamurile erau albe și am încercat să ieșim, dar nu s-au deschis!”.
Ca urmare a viscolului și a zăpezii abundente, Comitetul executiv al Sfatului Popular al Capitalei a obligat toți cetățenii să asigure curățire imediată a zăpezii și gheții de pe trotuarele și rigolele din dreptul imobilelor în care locuiau.
Autoritățile îndemnau ca depozitarea zăpezii și a gheții de pe trotuare și rigole să se facă pe lângă bordură, astfel încât circulația vehiculelor să nu fie stânjenită, iar rigolele și gurile de canal să rămână complet libere. De asemenea, era interzisă aruncarea zăpezii peste liniile de tramvai sau scoaterea ei din curți pe stradă.
Tot din cauza viscolului, în București s-au suspendat toate cursurile școlilor elementare, medii și profesionale, dar și spectacolele de orice fel. De asemenea, s-au luat măsuri pentru desfacerea pâinii, direct de la fabricile de pâine și brutării, la întreprinderi și instituțiile mari, potrivit historia.ro.
Presa comunistă mobilizează masele
În cursul nopții de 3 spre 4 februarie, timpul a început să se îmbunătățească, iar a doua zi viscolul a încetat. Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române a transmis, chiar în dimineața de 4 februarie, prin radio, un comunicat, reluat a doua zi de „Scânteia” – organul de presă al comuniștilor – prin care „toți cetățenii capabili de muncă” erau informați că erau „datori să participe la lucrările de deszăpezire și de aprovizionare cu alimente a populației”.
Partidul Muncitoresc Român a folosit abil calamitatea naturală pentru a face propaganda sistemului comunist. Presa din 1954 a folosit viscolul pentru a mobiliza și responsabiliza cetățenii împotriva forțelor dezlănțuite ale naturii.
Dincolo de elementele clare, vizibile, de propagandă, observăm solidaritatea locuitorilor Capitalei pentru înlăturarea efectelor viscolului devastator care afectase țara la începutul lunii februarie 1954.
Curățarea Bucureștiului de nămeți
Pe 7 februarie 1954, bucureștenii erau chemați din nou de autorități pentru a participa la acțiunea de curățare a orașului de nămeți prin următorul comunicat:
„Cetățeni ai Capitalei! Comitetul Executiv al Sfatului Popular vă cheamă să luați parte duminică 7 februarie la acțiunea de deszăpezire a Capitalei.
Dată fiind necesitatea repunerii în stare normală a circulației pe toate străzile, toți cetățenii, în propriul lor interes, au datoria patriotică de a participa în mod activ la această acțiune.
Citește și: Cea mai puternică furtună din ultimii 30 de ani va lovi o țară europeană. „E ca uraganul din 1992”
În acest sens, toți cetățenii se vor aduna la ora 8 dimineața cu lopeți și târnăcoape, pe străzile pe care locuiesc, pentru a se putea acționa în mod organizat”.
La apelul făcut de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, au răspuns zeci de mii de bucureșteni care, secondați de brigăzile muncitorești și militari, au reușit să curețe de zăpadă o parte din oraș, potrivit adevărul.ro.
După Marele Viscol, în Capitală au fost aduse de la o uzină din URSS şi primele maşini speciale de deszăpezire.
