Imnul național, „Deșteaptă-te, române!” împlinește 35 de ani de când a fost declarat printr-un decret al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) din 24 ianuarie 1990, drept Imnul de Stat al României, înlocuind vechiul „Trei culori”, care îndeplinise acest rol începând cu 1977.
Dacă în privința autorului versurilor lucrurile au fost clare de la început, probema celui care a compus melodia a fost mai mereu un subiect controversat.
Cum suna originalul imnului național, „Deșteaptă-te, române!”? Melodia, compusă în 1839
24 ianuarie nu reprezintă doar aniversarea Unirii Principatelor Române, acum 166 de ani ci și ziua în care „Deșteptă-te, române” cântecul intonat de mulți români în perioada vitregă a comunismului, inclusiv la Revoluția din 1989, a devenit Imnul Național al României.
Astfel, acum 35 de ani, CFSN adopta prin decretul-lege prin care acesta devenea Imnul de Stat al țării. E drept, Ziua Imnului Național a fost stabilită a fi 29 iulie, dar există un motiv solid pentru această hotărâre, așa cum vom vedea în continuare.
Dacă în privința autorului versurilor lucrurile sunt clare, acesta fiind poetul Andrei Mureșanu, mai complicată s-a dovedit, de-a ungul timpului, problema compozitorului melodiei.
Creditat pentru aceasta este Anton Pann, născut în 1794 în Bulgaria de azi, ce aparținea pe atunci Imperiului Otoman, a fost una dintre cele mai complexe figuri ale culturii române din secolul al XIX-lea.
Citește și: 207 ani de la nașterea lui Andrei Mureșanu, autorul Imnului României. Rușii l-au luat prizonier
Marele critic literar George Călinescu afirma că, totuși, Pann era de origine aromână și nu bulgărească. De altfel, numele cu care s-a semnat până spre vârsta de 40 de ani a fost Antonie Pantoleon Petroveanu, ultimul fiind cel de familie.
A excelat ca profesor de muzică psaltică și cântăreț de strană, dar și în calitate de compozitor, folclorist, poet, scriitor, și tipograf. Mai mult, el este considerat primul scriitor din istoria literaturii române care a trăit doar din scris.
Mihai Eminescu l-a descris într-un vers celebru din poezia „Epigonii”: „S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb”.
Anton Pann, compozitorul melodiei actualului imn național al României - Foto: arhiva
În București, el locuia în Mahalaua Lucaci - așa cum erau denumite majoritatea carerelor bucureștene - care era una dintre cele centrale ale orașului, situată aproape de Kilometrul Zero, adică de Biserica Sf. Gheorghe.
De asemenea, era și una dintre cele mai vechi, pomenită într-un hrisov al voievodului Dan al II-lea, încă din 1424.
În 1848, anul Revoluției pașoptise, Pann se refugiase la Râmnicu Vâlcea, fugind din București din pricina unei epidemii de holeră.
La 11 iunie, flacăra Revoluției s-a întins în întreagă țară. G. Dem. Teodorescu scrie în legătură cu acest eveniment că: „Anton Pann lucra peste Olt pentru realizarea ideilor naționale și cânta triumful revolutiunii printr-un imn, de care s-a vorbit în organele de publicitate ale epocii".
În documentul nr. 1184 din 30 iulie 1848 și publicat în „Monitorul Român” nr. 14 din 26 august 1848, inserat în colecția „Anul 1848 în Principatele Române” se găsesc mai multe detalii despre activitatea lui Anton Pann în Rm-Vâlcea.
Citește și: Secretele otomanului care a compus Imnul României: Sărac, cântă pentru bani. Iubea femei mai tinere
În acesta, la 30 iulie 1848, comisarul de propagandă al districtului Vâlcea, Dumitru Zăgănescu, fratele eroului din Dealul Spirii, raporta Ministrului Treburilor din Lăuntrul Țării Românești (n.r. - echivalentul Ministerului de Interne al epocii), cadrul în care fusese sărbătorită revoluția în orașul Râmnicu-Vâlcea și care menționează și participarea lui Anton Pann.
„Într-acest pompos constitutiu, aflându-se și d-lui Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câțiva cântăreți de aceeași profesie, au alcătuit o musica vocală cu nisce versuri prea frumoase puse pe un ton național plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor”, scria Zăgănescu.
Evenimentul se petrecea joi, 29 iulie 1848, „într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este la marginea cetății”, adică actualul parc Zăvoi, prilej cu care s-a depus jurământul pe Constituție, s-au sfințit steagurile revoluției și s-a cântat „pentru prima dată în Țară Românească” , într-un cadru oficial, după afirmația lui Vasile Român, viitorul Imn de stat al României, „Deșteaptă-te, române!”“, conform crestinortodox.ro.
Acesta este motivul pentru care 29 iulie a fost desemnată, în zilele noastre, drept Ziua Imnului Național.
Dar cum s-a ajuns la imnul pe care-l știm astăzi? Poetul Andrei Mureșanu a scris într-o noapte, dintr-o suflare, versurile poeziei „Un răsunet” - în forma originală „Unu resunetu” - devenită, ulterior, „Deșteaptă-te, române!” și căuta o melodie potrivită pentru vibrantul mesaj național din text
Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann și unul din admiratorii acestuia, a relatat cum, în casa lui Mureșanu din Brașov, unde se întâlneau personalități ca Nicolae Bălcescu, Ion C. Brătianu, Gheorghe Magheru, Cezar Bolliac și Vasile Alecsandri, cu toții erau în căutarea unei melodii pentru poezia respectivă.
Cel care a găsit melodia „veche, tărăgănată”, dar devenită atât de vibrantă în posterioritate, a fost Anton Pann.
El și-a amintit de un cântec mai vechi, compusă de el în 1839, pe versurile lui Grigore Alexandrescu, intitulat „Din sânul maicii mele”. Comparația dintre cele două melodii arată în mod clar asemănărea lor melodică până la identificare.
Iar precizarea e importantă pentru că, uneori, de-a lungul timpului, creditat pentru muzica imnului național a fost tot Andrei Mureșanu, ba chiar și elevul lui Pann, Gheorghe Ucenescu.
Andrei Mureșanu, autorul versurilor de la „Deșteptă-te, române!” - Foto: arhiva
Însă, argumentele pro-Pann sunt covârșitoare, George Călinescu, în monumentala sa lucrare „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” îl indică în mod clar pe Anton Pann drept autor al melodiei.
„Muzica Imnului Național al României a fost compusă de Anton Pann, cântec intitulat, „Din sânul maicii mele”, fiind adoptată ca melodie religioasă, interpretată de corurile bisericești.
A avut o circulație folclorică, pentru ca în anii Revoluției pașoptiste să fie preluată de poetul Andrei Mureșanu, ca suport sonor pentru versurile poeziei „Un răsunet”, publicată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al „Foii pentru minte, inimă și literatură” sub titlul „Răsunet””, scria marele critic literar.
E drept, ceva mai târziu, compozitorul Dumitru Georgescu Kiriac (1866-1928) a transformat melodia într-o variantă mai energică și mai ritmată, care care a circulat mai mult în Regat, în timp ce în Ardeal a fost folosită în special varianta melodică originală mai lentă, asemănătoare unui cântec de leagăn.
Despre paternitatea indubitabilă a melodiei vorbeşte şi Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei în perioada 1875-1902, într-o convorbire pe care a avut-o cu muzicianul Gavriil Musicescu.
Acesta mărturisea că în perioada în care era diacon în cadrul Episcopiei din Buzău, Episcopul Chesarie l-a trimis la Bucureşti pentru a-i asculta pe „maeştrii cântărilor bisericeşti din acele vremuri”, unde l-ar fi întâlnit pe Anton Pann, potrivit doxologia.ro.
„Instalandu-mă în mitocul Episcopiei Buzeului a venit la mine reposatul Anton Pann, cu care am facut cunostinţă şi prietenie. În una din zilele lunei Septembrie 1839, el mi-a scris cu mâna lui acest cântec în notaţiunea psaltichiei. Manuscriptul original îl păstrez şi azi”, spunea mitropolitul.
Trebuie precizat că în cântarea psaltică bisericească se foloseşte o notaţie deosebită, deosebită de cea clasică obișnuită: nu se folosesc portativ, cheie, valori de note ci anuite semne - numite „neume” - care deţin câte un „cod” încărcat de anumite semnificaţii, conform sinaxar.ro.
Dupa un timp, Gavriil Musicescu a primit chiar manuscrisul menţionat de mitropolit, alături de următoarea notă de subsol: „Poesia de faţă, „Din sânul maicei mele”, este scrisă de însusi mâna răposatului Anton Pann, care mi-a dat-o mie când am făcut cunostinţă cu el întâia dată, în anul 1839, la încpeutul lunei septembrie în Bucureşti, unde mersesem pentru oarecare trebuinţă din Buzeu, aflându-mă atunci diacon la Episcopie”.
Prin urmare, paternitatea melodiei imnului național al României nu ar trebui să mai fie subiectul vreunei controverse, Anton Pann fiind, într-un mod fără tăgadă, autorul acesteia.
Citește și: De ce moneda națională se numește leu? Ce erau „românii”, banii care ar fi putut să-l înlocuiască?
Marele cărturar s-a stins din viață în noiembrie 1854, la vârsta de doar 58 de ani, fiind înmormântat în Biserica Lucaci - actuala Sfântul Stelian - din apropierea casei în care a locuit.
În biserică se găsesc zidite osemintele sale, acompaniate de o mică poezioară, un fel de testament în versuri, din care cităm fragmentul de mai jos.
„Aici s-a mutat cu jale
În cel mai din urmă an
Care în cărțile sale
Se citește Anton Pann.
Acum mâna-i înceteaza,
Ce la scris mereu ședea,
Nopți întregi nu mai lucrează
La lumină cărți să dea.
Împlinindu-și datoria
Și talantul ne-ngropând,
S-a făcut călătoria, Dând în lume altor rând.”
