Povestea românului care a mutat bisericile din calea buldozerelor lui Ceaușescu. Sperau să dea greș

DE Alin Crișan | Actualizat: 15.09.2023 - 19:08
Povestea românului care a mutat bisericile din calea buldozerelor lui Ceaușescu. Sperau să dea greș - Foto: Arhivă/ Colaj/ Imagine cu caracter ilustrativ

Un inginer român a fost cel care a salvat prin translare mai multe biserici ce urmau sa fie demolate din ordinul lui Nicolae Ceauşescu în anii 80.

SHARE

După cutremurul din 1977, în plină desfăşurare a aşa-zisului program de „sistematizare urbană“ dorit de Nicolae Ceauşescu, în care au fost puse la pământ zeci de biserici, blocuri, cartiere întregi, inginerul Eugeniu Iordăchescu a reuşit să oprească demolarea a 13 lăcaşuri de cult şi a altor 17 clădiri din Bucureşti şi din ţară, inventând metoda de translare a monumentelor.

Povestea românului care a mutat bisericile din calea buldorezelor lui Ceaușescu

E unul dintre rarele episoade din comunism când istoria a mers pe roate.

„Un monument traversează bulevardul“, titra revista „Flacăra“, în numărul din 25 iunie 1982. În ciuda titlului bizar, nu era relatată o poveste ştiinţifico-fantastică, ci o realitate bucureşteană. La ora 9.23, undeva în zona fostului Deal al Arsenalului – pe locul unde astăzi de află Palatul Parlamentului –, avea loc o premieră naţională.

Citește și: Povestea maistrului care a inventat primul pistol-mitralieră fabricat în România. Avea doar 17 ani

Unul dintre cele mai valoroase monumente istorice din Bucureşti, Biserica Schitul Maicilor, construită în stil brâncovenesc în secolul al XVIII-lea, care cântărea 745 de tone, era mutată, după 256 de ani, la o distanţă de peste 200 de metri spre răsărit faţă de locul unde se afla.

Era primul monument supus operaţiilor de translare, o metodă inginerească inventată de Eugeniu Iordăchescu (1929 - ianuarie, 2019). Şi primul monument care a fost salvat de la distrugere în regimul comunist.

„Se dărâmă pe rupte, se depersonalizează oraşul“

Suntem în anii ’80. După Marele Cutremur de 7,4 grade pe scara Richter, în urma căruia se prăbuşesc zeci de clădiri, alte câteva sute sunt avariate şi mor peste 1.500 de oameni, Nicolae Ceauşescu anunţă refacerea completă a Bucureştiului aflat în praf şi moloz.

Atunci, părea o idee vagă care dădea speranţe specialiştilor. În realitate, în doar câţiva ani, noul Centru Civic şi planurile de sistematizare dorite de fostul dictator aveau să distrugă masiv trecutul oraşului. 

Planul e decis pe repede-înainte: Ceauşescu cere o analiză a celei mai sigure zone seismice din oraş, iar în urma calculelor e indicat cartierul Uranus, zona Dealul Arsenalului. Printr-o fluturare a mâinii, Bucureştiul se transformă într-un şantier.

Citește și: Poveste memorabilă cu Toma Caragiu și Jean Constantin, născuți în aceeași zi. „L-au prins la furat”

Sunt demolate mii de clădiri, cele mai afectate zone fiind Dealului Spirii, cartierul Uranus, zona Dudeşti, zona Udricani, zona Pieţei Unirii, zona Sfânta Vineri, Calea Rahovei. Dispar lăcaşuri de cult, vile cochete cu etaj, ­mici blocuri moderniste, grădini şi case neoromâneşti, potrivit historia.ro.

Zeci de mii de oameni sunt mutaţi care-ncotro. Totul pentru ca, în inima Bucureştiului, să fie înălţat un nou centru politico-administrativ, care, în viziunea lui Ceauşescu, nu putea fi decât un palat gigantic. Avea să se cheme Casa Poporului.

Biserica Schitul Maicilor, prima salvată

În această sumbră atmosferă, proiectul unui inginer devenea colacul de salvare pentru câteva monumente istorice din Bucureşti. Eugeniu Iordăchescu, care, în acea vreme era directorul tehnic al Institutului „Proiect“ Bucureşti, era martor şi direct implicat în dezvoltarea imobiliară a Bucureştiului şi înainte, şi după ’77.

Ideea lui revoluţionară consta într-un procedeu de translaţie, o tehnică prin care clădirile erau puse pe roţi şi mutate în alte părţi, ferite de ochii lui Nicolae Ceauşescu. O alternativă la cea de a pune la pământ construcţiile. Mult mai puţin costisitoare.

„Eram 1.800 de salariaţi care au început studiile de sistematizare pentru actuala clădire a Casei Poporului. În această zonă de peste 50 de hectare erau o serie întreagă de monumente de patrimoniu, fie erau biserici, fie erau clădiri cu arhitectură de epocă pentru care Bucureştiul era catalogat Micul Paris.

Fiind în apropierea acestui subiect fierbinte, mi-am dat seama de ce urma să se dărâme, am făcut propunerea să mi se dea posibilitatea să salvez câteva obiective.

Demolarea Bisericii Enei a fost un moment de cotitură. Atunci am simţit că trebuie să ­acţionez“, mărturisea Eugeniu Iordăchescu într-un interviu la radio în anii ’90.

Citește și: Ce s-a întâmplat cu „Calu”, câinele lui Pistruiatul? Cei doi nu erau prieteni în viața reală

Într-o nouă audienţă la Primărie, inginerul a cerut ca autorităţile locale să facă o propunere ca Biserica Schitu Maicilor să fie salvată. Planul de translare îl pusese deja pe masă. Purtase şi discuţii cu Patriarhia, care era şi nu prea era de acord să fie mutată.

Pe de-o parte, cu patriarhul Iustin Moisescu putea discuta deschis despre proiect, pe când episcopul de atunci, Roman Ialomiţeanul, refuza vehement mutarea bisericii.

„Oficial, nu veţi găsi în nicio arhivă un aviz al vreunui patriarh sau al unei parohii că ar fi fost de acord cu translarea bisericilor“, declara Eugeniu Iordăchescu în „Lumea credinţei“, în 2004, despre implicarea BOR în acest proces.

În cele din urmă, biserica a fost pusă pe roate. Mai mult, dintr-o presiune exterioară, nu pentru că autorităţile aveau credinţa că „metoda lui Iordăchescu“ va funcţiona.

„Ai văzut, mă, că au reuşit?“

Soţii Ceauşescu au sperat că proiectul lui Iordăchescu va fi un eşec. Inginerul îşi amintea că lucrările au fost permanent supravegheate de doi activişti apăruţi peste noapte în echipa de proiect, care raportau cuplului tot ce mişca.

Într-o după-amiază, Elena şi Nicolae Ceauşescu au făcut o vizită pe şantier. Au văzut că echipa era cu biserica pe la jumătatea drumului.

„Am auzit când Elena i-a spus: «Ai văzut, mă, că au reuşit?». Ce se presupunea aici? Că fusese o înţelegere între ei că n-o să reuşim. Şi aşa au crezut până la final“, a povestit inginerul.

De stres, s-a îmbolnăvit: cancer

Astfel, lui Eugeniu Iordăchescu îi erau deja recunoscute meritele pentru soluţia lui, despre care vorbea şi Occidentul. Regimul avea, deci, nevoie de el, aşa că l-au lăsat să lucreze în continuare, potrivit adevărul.ro

Dar stresul muncii a fost din ce în ce mai mare și constant. Inginerul, în cele din urmă s-a îmbolnăvit. 

„Ce a culminat în toată această poveste? Tata s-a îmbolnăvit“, povesteşte Adrian Iordăchescu. Eugeniu Iordăchescu a fost diagnosticat cu cancer de tiroidă, de care a fost operat la Institutul „C.I. Parhon“ din Bucureşti, apoi a urmat un tratament cu iod radioactiv.

Citește și: Poveste de dragoste ca în telenovele între Nadia Comăneci și Ion Dolănescu. Se iubeau în secret

„Sunt convins că o cauză a bolii a fost reprezentată de toate aceste presiuni: zburatul din funcţie, momentul umilitor din partea autorităţilor, când l-au pus să recunoască că ar fi redactat scrisoarea într-un moment în care ar fi băut mai mult – tata fiind un băutor de ocazie, nimic mai mult“, mai spune Adrian Iordăchescu despre starea de sănătate a tatălui său, care s-a îmbunătăţit după o jumătate de an.

Inginerul care e „salvatorul bisericilor” a încetat din viață în anul 2019.

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii 0

Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2024 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te