În comunism erau cozi la banane, pentru Crăciun, deși România era cea mai mare exportatoare din lume. Unul dintre paradoxurile regimului dărâmat în decembrie 1989 a fost că, mai ales în anii 80, și-a supus populația la cumplite restricții și lipsuri de tot felul, mai ales alimentare, în ciuda faptului că, pe de altă parte, statul exporta masiv fix produse pentru care românii stăteau la cozi imense pentru a le avea.
În comunism erau cozi la banane, pentru Crăciun, deși România era cea mai mare exportatoare din lume
Portocalele și bananele erau fructele după care tânjeau majoritatea românilor în regimul comunist. Erau atât de rare, însă, încât mulți nu le cunoșteau gustul decât o ată pe an, de „sărbătorile de iarnă”, cum rebotezseră comuniștii perioada sfântă a Crăciunului și Anului Nou.
În privința portocalelor, problema se tranșa tot cu statul a câte o coadă imensă ori, dacă aveai baftă, cu una-două strecurate în vreun cadou primit de părinți prin sindicatul întreprinderii ori de la serbarea unde copiii îi spuneau poezioare lui Moș Gerilă sau luate „pe sub mână” de la vreun descurcăreț.
Portocalele puteaiu fi mâncate imediat, în general, dar se desfăceau feliuță cu feliuță și se consumau tot așa, savurându-se fiecare ca pe o marfă rară, cum și era.
Nici cojile nu erau neglijate. Puse pe calorifer - în perioadele în care se mai încălzeau - pe sobă ori pe o plită, degajau acel parfum magic, asociat mereu cu Crăciunul. În plus, tot din acele coji se putea face un ceai delicios ori erau folosite pentru dulceață.
În cazul bananelor, problema era că ele veneau, în general, prea verzi pentru a fi mâncate imediat. De aceea, achiziționarea lor trebuia făcută cu ceva timp înainte.
Iar soluția de „coacere intensivă” era relativ simplă: se înveleau în ziare și se puneau în sau pe dulapuri ori șifoniere, până ajungeau comestibile.
Citește și: Cum petrecea clanul Ceaușescu în stil capitalist de Crăciun? Cine era cel mai religios din familie?
Sigur că, între timp, copiii care știau deja unde sunt puse și de ce, le tot dădeau târcoale, în speranța că le vor putea gusta măcar cu o clipă mai devreme decât stabiliseră părinții.
Pentru o porționare justă a bananelor - achiziționate la fel de greu ca și portocalele - unii preferau să le felieze cu cuțitul în părți cât mai egale, pentru a ajunge echitabil tuturor membrilor familiei.
Probabil că nimeni nu a înțeles de ce, dar, în timul lui Ceaușescu - mai ales în a doua parte a „domniei” sale, portocalele și bananele nu erau de găsit decât strict în preajma sărbătorilor de iarnă, de aceea mulți le asociază și astăzi numai cu Crăciunul și Revelionul.
Banana era învelită într-un ziar, pentru a i se grăbi coacerea - Foto: igu.ro/latrecut (cu rol ilustrativ)
Iar ciudățeania este cu atât mai mare, cu cât, cel puțin în privința bananelor, în mod absolut paradoxal, România devenise, în anii 70, cel mai mare exportator de banane - da, exportator, nu importator - din toată lumea.
Informația este dată de regretatul antropolog Vintilă Mihăilescu, fostul director al Muzeului Țăranului Român în perioada 2005-2010.
Citește și: Când se împodobește bradul de Crăciun? Cine a introdus acest obicei în România?
Astfel, în colecția de eseuri „Socio-hai-hui prin Arhipelagul România” (2020), el nota că Republica Socialistă România (RSR) - cum se numea țara atunci - era trecută chiar în Guinness Book (Cartea Recordurilor) drept cel mai mare exportator de banane din lume, în anii 70.
Cum se ajunsese la această bizarerie? România importa cantități uriașe de banane din state africane prietene regimului Ceaușescu, în schimbul cărora dădea arme, pentru ca, după aceea, să vândă bananele pe piața internațională.
„Există o țară care a intrat în Guinness Book că fiind cea mai mare exportatoare de banane din lume. Asta se întâmplă prin anii ’70. (…)
Nu se află în Africa, așa cum probabil v-ați gândi. Cea mai mare exportatoare de banane din lume, posesoarea titlului absolut la această categorie este… România.
Există și o explicație pentru această ciudățenie mai ciudată între toate: Ceaușescu exportă arme. Le exportă spre țări prietene din Africa profundă, care, în recunoștință lor frățească, ne trimiteau banane, căci altceva nu prea aveau.
România le vindea apoi pe piață internațională în nume propriu, pentru a-și recupera banii de pe arme. Și uite așa a devenit țară noastră, fără să știe, cea mai puternică republica bananieră din lume”, a scris Vintilă Mihăilescu, potrivit scena9.ro.
Astfel, în timp ce românii priveau ori se gânseau cu jind la fructele exotice pe care nu apucau să le miroasă și să le mănânce decât foarte rar, de regulă în preajma Crăciunului, statul făcea afaceri masive cu ele, fără a le da drumul și pe piața internă.
Dar românii - descurcăreți ca întotdeauna - reușeau, cu eforturi, e drept, să rezolve și problema acestor fructe, după cum le rezolvau și pe cele ale cărnii, ouălor, pâinii.
Citește și: 10 cântece de Crăciun despre care nu știai că au fost interzise. Iată care a fost motivul
În blocurile de la oraș , la fel ca și în comunitățile rurale a reînviat obiceiul bătrânul „troc”: „imi dai ceva, eu iti dau altceva”, iar toată lumea se alegea cu ceva pe masă.
Dar bananele și portocalele - care, uneori, erau folosite inclusiv ca ornamente de brad - au rămas cele mai puternice simboluri ale Crăciunului comunist, dar și ale nostalgiei multora după propria copilărie sau tinerețe.
