De ce a pus-o Time pe Regina Maria, pe coperta revistei, în 1924? Suverana tocmai lansase o carte, iar, la acea oră, deja orice acțiune a suveranei era urmărită cu interes, nu doar în țară, ci și Europa, dar și peste Ocean, în SUA.
De ce a pus-o Time pe Regina Maria, pe coperta revistei, în 1924? Suverana tocmai lansase o carte
Revista Time apărea cu ediția de luni, 4 august 1924, cu portretul Reginei Maria a României pe copertă, dar sub titulatura de Marie Windsor Hohenzollern, mult mai sonoră pubicului larg.
Windsor era numele Casei Regale britanice, iar cel de Hohenzollern, cel al dinastiei ce ajunsese pe tronul României, prin Carol I și urmașul acestuia, Regele Ferdinand, soțul Mariei.
În nteriorul faimoasei publicații, la pagina 12, un întreg articol îi era dedicat celei care domnea, alături de Ferdinand, peste România Mare de la acea vreme.
Citește și: FOTO Palatul Reginei Maria din Mamaia, privatizat ilegal în 2003, preluat de stat. A ajuns o ruină
Subiectul articolului putea să pară surprinzător, dar denotă interesul pe care aproape fiecare acțiune a reginei îl stârnea publicului larg de pe aproape întreg mapamondul.
Regina tocmai publicase o carte cu puțină vreme înainte, „The Voice on the Mountain. A Story for those who understand” („Glasul de pe munte. O poveste pentru acei ce înțeleg”), iar jurnaliștii Time comentau recenzia acesteia făcută de sculptorița-autor, Clare Sheridan.
Citind articolul, putem descoperi cu surprindere, că cele scrise despre noua carte a suveranei - care a avut și o bogată activitate literară - nu sunt prea măgulitoare în privința „virtuților” sale scriitoricești.
„Doamna Sheridan, care a citit cartea, o consideră o mostră de sentimentalism, abundând în super-adjective, conținând multe plagiate, „efuziunile unei școlărițe debordante”.
Regretă că Marie nu a scris despre vreo frumoasă legendă românească, că sângele ei rusesc nu a înzestrat-o cu „talent, misticism și gust”, că sângele englezesc nu a „adăugat un simț al umorului compoziției sale complexe”.
În cele din urmă, ea se întreabă despre ce naiba este vorba în această carte. Doamna Sheridan spune: „O tânără ciudată pe nume Glava călărește un cal de culoarea morcovului a cărui coadă mătură pământul....
Ea escaladează mult munții, se îmbracă în haine albe, poartă o suliță, are părul în două împletituri lungi. Calul este o „creatură măreață”; la fel este și Glava, iar doica ei vorbește într-un dialect irlandez”. Pare o carte foarte proastă, dar ea (n.r. - Sheridan) îi sfătuiește pe oameni să o citească”, se arată în articol.
Regina Maria, alături de Regele Ferdinand, la încoronarea lor ca suverani ai României Mari, în ceremonia desfășurată pe 15 octombrie 1922, în Alba-Iulia - Foto: Profimedia Images
Mai jos, tonul jurnaliștilor se mai îndulcește, ei pomenind și despre o altă carte srisă de regină dar și despre personalitatea sa, de data aceasta în termeni laudativi.
„Regina Maria a scris înainte de război (n.r. - Primul Război Mondial), când era prințesă moștenitoare. „Crinul vieții” (n.r. -„The Lily of Life, publicată în 1913) a fost o poveste juvenilă pentru copiii ei.
Apoi a venit războiul și ea a continuat să scrie pentru un ziar românesc, articolele fiind ulterior adunate și republicate sub formă de carte sub titlul „War Impressions” (n.r. - „Impresii din război”. Stilul ei în această carte era ornamentat, feminin și extrem de sentimental.
Dar, în viața reală, regina Maria este atât o regină-femeie, cât și o femeie-regină. Aproape de vârsta de 50 de ani, ea nu mai este neapărat frumoasă, cât atrăgătoare.
Philippe Millet, distins jurnalist francez, a remarcat odată despre ea: „Când intră într-o încăpere, la prima vedere pare să-i domine pe toți cei prezenți.
Primește omagiile acestora așa cum ar trebui să facă un suveran și are aerul că domnește, chiar și atunci când spune „bună ziua”. Scaunul pe care stă, perfect drept, devine imediat un tron””, mai notau cei de la Time în articol.
Regina Maria a fost supranumită de români „„regina noastră înger”
În continuare, ei fac o prezentare a genealogiei reginei, menționând că este atât nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, prin tatăl său, Albert, Ducel de Edinburgh, al doilea născut al Victoriei, cât și a țarului Alexandru al III-lea al Rusiei, prin mama ei, Marea Ducesă Maria, fiica țarului.
Citește și: Când a fost unirea între România și Bulgaria la un pas de realizare? Cine s-a opus în ultima clipă?
„Ea este, prin urmare, verișoară primară a regelui George, prin naștere Saxa-Coburg și Gotha, prin proclamare regală Windsor, prin căsătorie Hohenzollern, fiind căsătorită cu ramura catolică a acestei familii atunci când a devenit soția Prințului Moștenitor Ferdinand al României, într-o ceremonie desfășurată la 29 decembrie 1892”, se mai notează în articol.
„Înainte de război, disciplina strictă de la Curte a genialului rege german Carol i-a reprimat simpatiile democratice și abilitățile naturale de femeie de stat și de afaceri.
Odată cu venirea războiului, ea și-a abandonat exteriorul frivol, a devenit asistentă medicală și s-a atașat cu adevărat de români, care până în prezent o numesc „regina noastră înger”, așa cum o numiseră „înger fără aripi” atunci când s-a căsătorit cu Ferdinand„;ai scriu cei de la Time.
Jurnaliștii mai scot în evidență și marea apropiere a reginei de poporul pe care-l conduce, motiv pentru care era adorată de românii simpli.
Regina Maria, în timpul Primului Război Mondial, îngrijind de soldații români răniți pe front - Foto: Profimedia Images
„Ea a spus odată: „Sperăm ca în timpul domniei noastre România să crească în măreție și fericire. Consacrarea tuturor eforturilor mele pentru alinarea mizeriei și a durerii este misiunea căreia, la fel ca toate celelalte femei cu suflet mare din trecut, mă voi dedica”.
În ziua în care a urcat pe tron, ea a spus: „Cred că puține regine au avut privilegiul de a se apropia atât de mult de poporul lor. Am fost cu adevărat printre ei, acolo unde foarte puțini merg”.
Atunci când, în chinurile războiului, a fost forțată să părăsească mormântul fiului ei (n.r. - Prințul Mircea, mort la vârsta de doar 3 ani) și să devină refugiată alături de ceilalți membri ai Familiei Regale, ea s-a întors către poporul său, în special către soldații care o adorau, și astfel și-a îndeplinit promisiunea”, mai afirmă ziariștii revistei Time.
Ei vorbesc, însă, și de o altă latura a Reginei României, cea de diplomat iscusit și de adevărată forță determinantă a multor decizii luate de rege și chiar guvern.
„Dar există și o altă latură a caracterului ei. Nu degeaba a câștigat titlul de „diplomat al Balcanilor”.
Se presupune, în mod eronat, că a obținut acest titlu pentru că și-a căsătorit fiul și fiicele în familii regale balcanice. Ea însăși spune, totuși, că „fiicele mele s-au căsătorit singure”. Nu există niciun dubiu că și-a căsătorit fiul, Carol, cu prințesa Marie de Iugo-Slavia.
Dar ea este o adevărată putere, în străinătate și acasă, atât de mult încât regele Ferdinand a fost descris ca un „cifru”, ceea ce este parțial adevărat.
Ea este creditată pentru faptul că a forțat România să intre în război de partea învingătorilor, încheind adesea multe afaceri de stat peste capul miniștrilor soțului său, ceea ce o face foarte nepopulară în rândul acestora.
Ea deține controlul asupra unei Curți care este, probabil, de neegalat pentru simplitatea sa. Este democratică până la extrem, întotdeauna plină de viață și distractivă și, în ciuda vârstei, întotdeauna fascinantă și strălucitoare, așa cum mulți oameni de afaceri statornici și diplomați inteligenți și-au dat seama.
Pe scurt, „ea este modelul „unei regine regale obișnuite, obișnuite, obișnuite, obișnuite””, mai scriu cei de la Time în finalul materialului publicat pe 4 august 1924.
Citește și: Dictatul de la Viena. De ce a leșinat ministrul de externe al României când a văzut harta țării?
Regina Maria s-a născut la 29 octombrie 1875, în Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia, iar la finalul anului 1892, la doar 17 ani, s-a căsătorit cu Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, are fusese desemnat moștenitorul tronului României, în lipsa unui urmaș direct, de gen masculin, al lui Carol I.
După moartea acestuia, pe 10 octombrie 1914, tronul a fost preluat de Ferdinand I, Maria devenind Regina României, a doua din istoria țării, după Regina Elisabeta, soția lui Carol I.
Cuplul princiar (și apoi regal) Ferdinand și Maria a avut 6 copii, din care unul, Principele Mircea, a murit la o vârstă fragedă.
Primul lor copil s-a născut la numai nouă luni și cinci zile de la căsătoria lor, este vorba despre Principele Carol, viitorul Rege Carol al II-lea, născut la castelul Peleș, în 1893.
Au urmat apoi Principesa Elisabeta (1894), Principesa Maria (1900), Principele Nicolae (1903), Principesa Ileana (1909) și principele Mircea, născut în ianuarie 1913. dar decedat în 1916, la doar 3 ani.
După Primul Război Mondial, cînd visul României Mari s-a împlinit, inclusiv prin remarcabilele eforturi dilomatice ale Reginei Maria, ea și Ferdinand au fost încoronați, pe 15 octombrie 1922, ca suverani ai României Mari, într-o ceremonie desfășurată în Alba-Iulia.
După moartea regelui și partenerului ei de viață, în 1927, regina a trăit tot mai retrasă, forțată inclusiv de propriul fiu, Carol al II-lea, preferând în ultimii ani ai vieții liniștea vilei pe care a ridicat-o în Balcic.
A murit pe 18 iulie 1938, la nici 63 de ani, fiind înmormântată în necropola regală de la Curtea de Argeș, dar dorind ca inima să-i fie pusă separat, într-o cutie, și ținută la Balcic.
După pierderea Cadrilaterului către bulgari, în 1940, cutia a fost mutată la Castelul Bran, pentru ca, după 1990, să ajungă în patrimoniul Muzeului Național de Istorie.
Americanii vor avea ocazia s-o vadă pe Regina Maria, „pe viu”, în toamna anului 1926, când aceasta a vizitat SUA, în perioada 18 octombrie - 24 noiembrie.
A fost primul cap încoronat care vizita tânărul stat de dincolo de Ocean și a avut parte de o primire fastuoasă din partea autorităților, inclusiv a președintelui SUA de la acea vreme, Calvin Coolidge, dar a primit și aclamațiile a milioane de americani, care au ieșit pe străzi doar pentru a o vedea.
