Câte plante medicinale cunoșteau dacii? Timp de mii de ani, plantele medicinale au reprezentat singura formă de tratament pentru oameni şi se pare au trecut cu succes proba timpului. Strămoșii noștri - trăind în comuniune cu natura - știau foarte bine virtuțile acestor plante și bolile pentru care le putau folosi.
Câte plante medicinale cunoșteau dacii? La ce foloseau coada-șoricelului și izma?.
Și la ora actuală, există tratamente bazate pe plante, moștenite de la bunici sau străbunici, care spre surpinderea unora, chiar funcționează.
E drept, unii le numesc, peiorativ, „leacuri băbești”, dar asta câtă vreme nu au nevoie de un asemenea remediu naturist.
Iar multe plante medicinale erau cunoscute și de daci, acum două milenii, ei știind și afecțiunile pentru care era bună fiecare.
Descoperirile arheologice de la Sarmizegetusa dovedesc faptul că strămosii noştri erau mari cunoscători ai plantelor medicinale, iar faima lor se regăseşte în unele glosare botanice unde, pe lângă denumirile greceşti şi latineşti, apar şi cele dacice.
La Sarmizegetusa Dacica s-a găsit chiar şi o trusă medicală, dovadă a nivelului ridicat al practicii medicale pe timpul lui Decebal.
Citește și: Ce este miedul, băutura preferată a dacilor? Cum se prepară „licoarea zeilor”?
Herodot (484 - 425 î.e.n.), părintele istoriei, spunea despre daci, într-una din cărţile sale, „că aveau cunoştinţe despre întrebuinţarea plantelor medicinale şi ştiau să îngrijească bolnavii”.
Ei utilizau pentru tratarea unor boli sau oblojirea rănilor de la decocturi, infuzii, inhalaţii, până la unguente şi mixturi.
Mai „aveau obiceiul de a folosi fumigaţii de cânepă pentru calmarea durerilor şi producerea somnului”, conform fares.ro.
Coada-șoricelului - Foto: planteea.ro
Potrivit referirilor la medicina aplicată de geto-daci, strămoşii noştri foloseau de la decocturi, infuzii, inhalaţii, fumigaţii, până la unguente şi mixturi.
Dacii ştiau că simplul fapt de a zdrobi în pumni foaia de brusture, făcând-o să-şi lase zeama, va vindeca rana pe care era aplicat sucul ei cicatrizant.
De asemenea, pe un mortarium de lut, descoperit la Romula, se afla următoarea inscripţie: „marc-usta reti ofe”, care în traducere înseamnă „Iarba Fiarelor lecuieşte (curăţă) rănile”, mai scrie sursa citată..
Dar poate cea mai important dovada a cunoştinţelor pe care le aveau dacii în domeniul plantelor medicinale o reprezinta „De materia medica” a medicului şi botanistului grec Pedanos Dioscoride (40 - 90 d. Hr), din anul 77 d.Hr.
Citește și: Misterul statuilor de nobili daci de la Roma. De ce bustul lui Decebal se află la Vatican?
El menţionează 40 - după unii cercetători 42 - de denumiri dacice de plante, în completarea celor greceşti, romane sau ale altor popoare antice.
Printre ierburile identificate prin numele dacic se află: limba-boului, brionia, mǎselariţa, lumânǎrica, cimbrul, coada-şoricelului, ciumǎfaia, brusturele şi sânziene.
În lucrarea „De medica minibus herbarum“, un alt autor, Pseudo-Apuleius, scriitor şi botanist din veacul al II-lea d.Hr, menţiona alte 37 de plante cu efecte terapeutice folosite în Dacia.
Este vorba despre: aniarsexe-iarba sărată, budathla-limba boului, chlodela-ţelina de câmp, ciborastra-brusture, diesema-coada vacii, dyn-urzică, dzena-cucuta de apă, kardama-papură, koikodila-păpălău, kroustane-rostopască, mantia-mure, mizela-cimbru, skite-scai etc.
Un studiu arată că 11 specii cu denumiri dacice sunt identice cu cele notate de Dioscorides, iar 26 de specii apar numai în scrierile lui Pseudo-Apuleius, fiind, probabil, adunate direct de pe teritoriul Daciei romane.
Izma sau menta - Foto: gorjeanul.ro
Potrivit istoricului Marius Constantinescu, responsabilitatea vindecării unor boli cu remedii naturale revenea, în fiecare trib, unui vraci sau medic.
Ei îşi selectau ucenici dintre cei care aveau anumite deschideri spre acest domeniu, pentru a-și transmite mai departe cunoștințele.
„Un rol important în trib, alături de liderul militar şi preotul comunităţii, îl avea doctorul, vraciul, cel care ştia să vindece boli.
Ştim despre ei că vindecau mai întâi întregul adică porneau cu vindecarea psihicului şi după aceea mergeau la vindecarea fizicului, la tămăduirea fiecărei boli. Nu ştiu dacă avea chiar fiecare trib un medic, dar sigur că erau mulţi.
Cunoşteau ierburile de leac şi avem un număr de 57 de plante medicinale cu numele dacice consemnate”, a explicat Marius Constantinescu, conform adevarul.ro.
O enumerare a plantelor medicinale dacice, realizată pe baza operelor lui Dioscoride şi Pseudo-Apuleius, a fost făcută de istoricul clujean Ioan Horatiu Crisan, în lucrearea „Medicina în Dacia”.
Citește și: Cine a fost strănepotul lui Decebal care a ajuns împărat roman? A vrut să creeze Imperiul Dacic
La fiecare plantă sunt prezentate denumirile, explicaţii, identificarea cea mai probabilă a plantei, prin denumirea ştiinţifică şi cea populară românească, mai precizează sursa citată.
Din plantele medicinale folosite de daci:
Aniarsexe - Onobrychis viciaefolia Scop., Iarba săracă, Sparceta, Baltarina
Are puterea de a vindeca abcesele simple. Băută cu vin, este bună în retenţia de urină, iar ca alifie, amestecata cu untdelemn, este sudorifică;
Boudathla - Anchusa officinalis L., Limba boului, Miruţa
Medicina ştiinţifică a constatat că planta are proprietăţi emoliente, sudorifice şi diuretice. Este recomandată contra guturaiului, bronşitei, iritaţiilor rinichilor şi retenţiei urinare.
Coicolida sau Coicodila - Physalis alkekengi L., Păpălău, Cireaşa ovreilor, Besicuri, Buruiana de bubă, Iarba bubei, Gogoaşe, Papele
Fructul acestei plante, dacă este băut, curăţă icterul, fiind un bun diuretic. Conţine o substanţă amară, numită fisalină, iar fructul conţine acid citric, fiind comestibil. Fructele acestei plante, consumate în cantitate mare, produc diureză şi purgaţie.
Doctila, Chodela, Dochela - Ajuga chamaepitys L., Tămâiţa de câmp
Frunzele acestei plante, dacă sunt băute cu vin timp de şapte zile, vindecă icterul, iar dacă sunt băute 40 de zile, lecuiesc sciatica. Planta se dă suferinzilor de ficat şi celor care urinează greu. Este bună la orice fel de colici.
Duodela sau Diodela - Achillea millefolium L., Coada şoricelului, Alunele, Sorocina
Băută în fiertură simplă sau amestecată cu oţet şi miere, buruiana înlătură inflamaţiile şi elimină fierea. Fiertura acestei plante este bună, sub formă de băi, la uterul sclerozat şi inflamat.
Dioscoride o mai recomanda sub formă de cataplasme, afirmând că vindecă erizipelul şi flegmoanele. Medicina stiintifică a constatat că planta are proprietăţi amar-aromatice, fiind întrebuinţată drept tonic.
Riborasta - Lappa maior Gartn., Brusture
Rădăcina acestei plante, băută împreună cu seminţe de pin, este de folos celor care scuipă sânge şi la puroi.
Aplicată prin cataplasme este bună la luxaţii, iar frunzele, sub aceeaşi formă, ajută la ulceraţiile vechi. Medicina ştiinţifică a constatat că această plantă are o acţiune diuretică, antiseptică şi laxativă.
Tendila, Teidila - Mentha piperita L., Izma, Izma bună, Gingiurna, Minta, Menta
Băută şi aplicată sub formă de cataplasme plantale, este de folos celor muşcaţi de şerpi. Fiertura are efecte diuretice. Ajută şi la fracturi, spasme şi celor cu respiraţie greoaie.
De asemenea, este bună împotriva colicilor, precum şi pentru tratamentul holerei şi al paraliziei.
Băută cu vin, planta serveşte ca antidot al otrăvurilor şi curăţă icterul. Băută cu sare şi cu miere, omoară viermii intestinali.
Citește și: De ce strămoșii noștri s-au numit daci? De unde provine numele? Explicațiile date de istorici
Comentarii 0