Care a fost cel mai periculos loc din București? Multe cartiere ale Capitalei au reputația de locuri rău-famate, unde e bine să nu te apuce seara pe străzi ori trebuie să fii cu ochii-n patru chiar și ziua în amiaza mare. Dar, pe lângă ele, zona de care vorbim mai jos pare Satana față de îngeri.
Care a fost cel mai periculos loc din București? Brâncuși fura din „cutia milei” a bisericii zonei
Pe lângă zona denumită sugestiv Mahalaua Dracului, cartiere precum Rahiova sau Ferentari ar părea oaze de civilizație.
Paradoxal, zona rău-famată era în apropiere de Piața Victoriei și de bulevardele unde se ainiau casele și palatele boierilor vremii și cuprindea repere precum spitalul Filantropia de azi și bulevardul Banu Manta.
Conform scriitorului Stelian Tănase, care-i oferă o descriere sugestivă, cartierul a apărut în forma lui consacrată, între Hanul Galben şi Groapa lui Oautu, încă înainte de Primul Război Mondial.
Citește și: Cine a fost domnitorul român care și-a făcut calul boier? Se plimba cu o trăsură trasă de cerbi
Dar începuturile lui se găsesc , de fapt,undeva la începutul secolului al XlX-lea, când aici se afla una din barierele oraşului, fixată de excentricul domn fanariot Constantin Mavrogheni Vodă, cel care-și punea la trăsură cerbi cu coarnele poleite cu aur.
„La intersecția Calea Filantropia cu Banu Manta, se găsea odată bariera de N-V a Bucureştilor, o barieră destul de turbulentă (de unde numele mahalalei), populată de ţărani, negustori, dar şi de hoţi şi tîlhari veniţi după pradă. Hanul Galben marca locul.
Hanul (interesecția str. Banul Manta cu str. dr Felix) a rezistat pînă în 1985, cînd Ceauşescu a dat ordin să fie demolat pentru a face loc unei parcări. Asta ca să nu rivalezeze casa modestă, păstrată miraculos peste timp, cu blocurile proletare din spate. Motivul – strica peisajul!”, notează scriitorul pe stelian-tanase.ro.
Biserica Mavrogheni, lăcașul de unde tânărul Brâncuși fura din „cutia milei” - Foto: Facebook/Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu
Tot Mavrogheni a ridicat un în zonă mai multe construcții: foişor, palat domnesc, cișmea, monetărie, un spital, precum și frumoasa ctitorie cunoscută şi azi cu numele de Biserica Mavrogheni, în curtea căreia sunt îngropaţi Ion Heliade Rădulescu şi Horia Bernea.
De altfel, biserica se află chiar pe mica stradă denumită acum Monetăriei, intrarea fiind aproape față în față cu cea din laterala Muzeului Țăranului Român, pe unde se ajunge la târgurile periodice organizate în curtea muzeului.
Dar tot de Mahalaua Dracului și Biseria Mavrogheni se leagă și numele celui mai mare scuptor român, Constantin Brâncuși.
Citește și: S-a iubit Constantin Brâncuși cu Maria Tănase? Adevărul despre povestea care i-a fascinat pe români
În perioada studenției sale bucureștene, departe de Hobița natală, geniul artei moderne supraviețuia de pe-o zi pe alta inclusiv furând din „cutia milei” din lăcașul de cult unde, inițial cânta în corul acesteia.
„Aici a cîntat in corul bisericii și Brâncuși cînd era student, pînă cind a fost dat afară de paroh care l-a surprins furînd din cutia milei, firește de foame. S
i tot aici in 1821 Tudor Vladimirescu s-a întilnit în taină cu Alexandru Ipsilanti incercînd o împăcare între panduri și Eteria”, mai scrie Tănase.
De asemenea, între 1907 şi 1909, marele pictor Ştefan Luchian a locuit chiar peste drum de Hanul Galben.
Unul dintre tablourile sale poartă chiar numele de „Mahalaua Dracului" şi ilustrează construcţiile mizere care erau în această zonă.
Constantin Brâncuși - Foto: Arhiva
Cum zona era vestită pentru mulțimea și duritatea extremă a răufăcătorilor, exista chiar și un „rege al mardeiașilor din Filantropia”.
Acesta era Victor Talianu, poreclit în aest fel „regal”, care conducea o bandă ai cărei membri purtau brâuri roşii, căciuli ţuguiate, cizme cu vârfuri ascuţite şi cutreierau mahalalele învecinate după „gagice".
O desciere sugestivă a mahalalei face, în 1932, un reporter al publicației „Iustrațiunea Română”, care se avântă în zonă având ca însoțitor un inspector de poliție.
„Dacă n'aș fi fost prevenit despre aspectul sinistru al acestui ungher al Capitalei, aș fi avut convingerea că mă aflu pe meleagurile unui trib indian. O mizerie indiscretă și lipsită de pudoare se oferea întreagă, în toată hidoșenia ei.
Pe ulițele înguste și desfundate - mărginite de case care-ți inspiră neliniște, cu ochiurile ferestrelor lipite cu hârtii de toate culorile, cu ziduri leproase - se contopeau laolaltă în fumul prafului copii, gunoaie, câini, femei, oase, porci și stârvuri de animale”, se arată în articolul citat de deieri-deazi.blogsport.com.
Cu acea ocazie, gazetarul are ocazia să intre într-o casă în care funcționase „prima școală de hoți de buzunare”, înființată de frații „Doctoru”.
Citește și: Care este cel mai periculos sector din București? Câte infracțiuni s-au comis în 2023?
„Aici, în casa asta, a fost prima școală de hoți de buzunare. Frații „Doctoru” dețineau cele două „catedre”. Unul preda furtul portmoneelor din buzunar, iar celălalt furtul din gențile cucoanelor.
Sistemul lor pedagogic nu era lipsit de ingeniozitate. Primul a inventat un manechin cu clopoțel. Problema care se punea ere să furi portmoneul din buzunarul manechinului fără să sune clopoțelul. Al doilea își suspenda o poșetă de cucoană de braț.
Aici operația se făcea în doi. Primul „urmărit” trebuia să deschidă poșetă din fugă, iar al doilea „urmăritor” s-o golească tot din fugă”, nota jurnalistul care și-a semnat reportajul apărut în 3 august 1932, doar „Gr”.
Într-o altă căsuță era reședința „Sobarului”, asasinul lui George Caïr, scriitor și om politic, prieten apropiat al lui I.L. Caragiale și colaborator la revista “Moftul român”, ucis în anul 1924.
Casa în care s-a înființat prima „școală de hoți de buzunare” - Foto. Ilustrațiunea Română/deieri-deazi.blogspot.com
Ziaristul „Gr” marchează, în articoul de acum 90 de ani, și casa „Cuțitarului”, fost „profesor de chirurgie”, pe vremuri.
„În spatele cârciumii șade „Cuțitarul”. Pe vremuri era și el profesor de “chirurgie”. El a creat o adevărată pepinieră de criminali precoce.
A strâns împrejurul lui o sumedenie de copii pe care i-a învățat abecedarul crimei. Cum să lovești “la ficați”, “la mir” și alte operațiuni de “mare chirurgie””, mai scria reporterul Ilustrațiunii.
Un alt personaj important al mahalalei de la acea dată era „Piticul”, înțeleptul și strategul borfașilor.
Citește și: Cel mai periculos infractor din România este mutat în altă puşcărie
„”Piticul”, meșter în “uite popa, nu e popa”, este “Nestorul” comunității. El s'a specializat în infracțiuni de “maximum 15 zile închisoare" și a suferit până acum 53 de condamnări.
Tot el este acela care hotărăște cota de beneficiu dintr’o “lovitură”, în raport cu osteneala fiecăruia. El e casația.
Ceea ce a hotărât el, trebuie executat. Nimeni nu poate deslega ordinele lui. Cei ce nu se supun suferă rigorile unui cod special”, mai nota gazetarul.
Această lume pestriță, imundă și periculoasă a dispărut treptat, n perioada regimului comunist, dar apucăturile rezidenților săi s-au împrăștiat prin toată Capitala.
