Când a fost prima paradă militară la Arcul de Triumf? Monumentul actual, inaugurat de un 1 Decembrie, a văzut multe dintre manifestațiile sărbătorești la care a participat armata română. Tradiția defilării ostașilor pe sub impunătoarea construcție are o vechime considerabilă, deși Arcul s-a schimbat de câteva ori în aspectul său.
Când a fost prima paradă militară la Arcul de Triumf? Monumentul actual, inaugurat de un 1 Decembrie
1 Decembrie a devenit Ziua Națională a României abia după 1990. Până atunci, comuniștii îi oferiseră acest rol zilei de 23 august, în timp ce în perioada monarhiei, era cea de 10 mai.
Dar niciodată până acum nu s-a întâmplat ca românii să fie chemați să voteze fix în ziua marii sărbători naționale, indiferent pe ce dată a fost ea.
Tradiția defilării militarilor pe sub binecunoscutul Arc de Triumf are deja o vechime de 146 de ani, de la cea care a urmat victoriei în Războiul de Independență, din 1877-1878.
Citește și: Ce scria The Times despre istoria românilor în 1867: Se cred descendenţii vechilor stăpâni ai lumii
Dar odiseea Arcului de Triumf în sine începe mult mai devreme, încă din 1846. Atunci, cu ocazia vizitei domnitorului Moldovei, Mihail Sturza, omologul său din Țara Românească, Gheorghe Bibescu, a dispus ridicarea primei variante a Arcului, conform voluntaripentrupatrimoniu.turismistoric.ro.
De asemenea, izbânda românilor în Războiul de Independență din 1877-1878 a reprezentat un motiv bun pentru a construi un alt edificiu precum precedentul. Cum am precizat deja, în 1878, trupele române care au participat la război au defilat trecând pe sub Arcul de Triumf ridicat atunci.
Defilarea soldaților români, din 1878, a fost prima care a avut loc pe sub varianta de atunci a Arcului de Triumf - Foto: arhiva
Ulterior, atât la Jubileul celor 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, în 1906, cât și cu ocazia izbânzii din Primul Război Mondial, autoritățile au considerat că este necesară construirea unui monument asemănător.
Dar construcția înălțată în 1918 a fost făcută din materiale care s-au deteriorat după prima ploaie, ceea ce a pus problema construcției unui monument mult mai trainic.
Așa se face că, în 1922, în perioada în care primar al Bucureștiului era Matei Gheorghe Corbescu, autoritățile au organizat o paradă cu fast în cinstea Marii Uniri, iar edilul a propus ridicarea unui Arc de Triumf provizoriu, din lemn.
Intenția era ca respectivul Arc să reziste până când se vor găsi suficiente fonduri pentru a fi construit un monument cu adevărat impunător şi reprezentativ.
Citește și: Rețetă specială de fasole cu ciolan, pentru Ziua Națională. Ce ingredient o face deosebită de altele
Tot în 1922, în contextul încoronării de la Alba Iulia a Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea manifestărilor a hotărât construirea unui veritabil Arc de Triumf, în zona şoselei Kiseleff, pornind de la planurile arhitectului Petre Antonescu.
Dar cum timpul avut la dispoziție a fost foarte scurt, marele arhitect s-a grăbit. Astfel, deși scheletul monumentului a fost turnat în beton armat, basoreliefurile exterioare au fost realizate din ipsos.
Firește că acest material nu a rezistat acţiunii ploilor și vânturilor, astfel că, de la an la an, monumentul s-a degradat, ajungând la stadiul de ruină.
La un deceniu distanță, în 1932, după o campanie de presă susţinută, autoritățile au decis înlocuirea basoreliefurilor afectate cu unele definitive, din piatră.
După nenumărate subscripţii publice, la care au participat, pe lângă cetăţeni, numeroase asociaţii ale foştilor participanţi la Primul Război Mondial, au fost colectate peste 7 milioane de lei, sumă care a permis definitivarea lucrărilor la monument, potrivit rador.ro.
A fost folosită piatră adusă din toate regiunile istorice ale României, granit de Deva, lucrat în stil clasic, iar drept model a fost folosit Arcul de Triumf din Paris.
Lucrările au fost executate tot după planurile lui Petre Antonescu, care, de data aceasta a acordat o maximă atenţie materialelor şi finisajelor.
Arcul de Triumf în varianta de la 1921-1922 - Foto: arhiva
Așa s-a născut Arcul de Triumf în varianta pe care o putem admira și astăzi. Construcția este concepută într-o factură clasică înscriindu-se într-un paralelipiped cu baza de 25 m x 11,50 m şi înălţimea de 27 m.
Deschiderea practicată în mijlocul său se încheie la partea de sus cu un arc de cerc şi măsoară în înălţime 11 m, iar în lăţime 9,50 m. În interiorul celor două picioare există scări pe care se poate ajunge pe terasa prevăzută deasupra monumentului.
Sculpturile în piatră care ornamentează Arcul de Triumf - basoreliefuri, medalioane, inscripţii - au fost realizate de un grup de sculptori în frunte cu I. Jalea, C. Medrea, C. Baraschi, potrivit lucrării „Bucureşti. Ghid turistic”, autori Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu (Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978).
La 1 decembrie 1936 - deci, în vremea în care Ziua Națională era pe 10 mai - a avut loc inaugurarea Arcului de Triumf, în prezenţa regelui Carol al II-lea, a reginei Maria și a lui Mihai, Marele Voievod de Alba Iulia, moștenitorul Coroanei, „împăunat” cu o titulatură inexistentă până atunci, inventată de Nicolae Iorga.
Dar paradele militare și manifestațiile populare ocazionate de Ziua Națională, în perioada monarhiei, aveau loc pe Calea Victoriei, prin fața Palatul Regal, din balconul căruia regele îi saluta pe participanți
În anii comunismului, Arcul de Triumf a fost „ajustat” de autorităţi prin înlocuirea simbolurilor care deranjau, mai ales cele care aminteau de monarhie.
Citește și: Rețetă sarmale de post ca la Mănăstirea Prislop. Ce prefera să mănânce părintele Arsenie Boca?
Astfel, textele proclamațiilor Regelui Ferdinand au fost scoase de pe părțile laterale ale construcției, iar portretul acestuia și al Reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, au fost eliminate de pe fațada sudică, fiind înlocuite cu niște flori.
Regomul comunist a preferat să mute locul de organizare a manifestărilor de Ziua Națională, adică de 23 august, pe Bulevardul Aviatorilor, la capătul căruia, în actuala Piață Charles de Gaulle se monta o mare tribună de unde liderii PCR urmăreau ceea ce se numea „defilarea oamenilor muncii”.
După Revoluţia din anul 1989, locul a fost din nou schimbat preferându-se zona Arcului de Triumf, mai ales că monumentul a fost ridicat chiar în memoria eroilor căzuți pentru realizarea Marii Uniri de la 1918, iar ziua de 1 Decembrie a fost declarată noua Zi Națională a României.
În ceea ce privește Arcul, după 1990 au fost montate două medalioane de bronz ce înfățișează chipurile regilor, acestea înlocuindu-le pe cele originale, distruse de comuniști.
În februarie 2012, Primăria Municipiului București a anunțat oficial începerea lucrărilor de restaurare și consolidare a monumentului. Proiectul a fost finalizat patru ani mai târziu, Arcul de Triumf fiind redeschis la 29 noiembrie 2016.
Acum, de 1 Decembrie, mai aes bucureștenii vor avea ocazia să meargă și la vot, dar să fie prezenți și la parada militară organizată la bătrânul, dar încă mărețul Arc de Triumf.
