A fost o Zi a Victoriei fără mari victorii în Ucraina, în care un Vladimir Putin a apărut îmbătrânit și obosit, încercând să-și mențină poporul de partea sa, într-un discurs făcând apel la Cel de-al Doilea Război Mondial.

Liderul de la Kremlin s-a străduit să justifice din nou ofensiva din Ucraina, țară al cărei nume nu l-a menționat nici măcar o dată, în timpul discursului său.

El a atacat din nou Occidentul pentru că nu ar fi luat în seamă cererile Rusiei de garanții de securitate și de renunțare la extinderea NATO, argumentând că Moscova nu a avut altă opțiune decât să lanseze o acțiune militară, în condițiile în care deținea informații că Ucraina urma să atace în Donbas.

O afirmație care nu se susține. Agresorul este Rusia. Armata invadatoare este cea rusă, ea a deschis focul, ea a pornit bombardamente nemiloase asupra țintelor civile.

În discursul său, liderul de la Kremlin a recunoscut că au fost înregistrate pierderi, fără însă a furniza cifre.

El a lăudat spiritul de luptă al militarilor ruși, cu referire la Donbas. Dar nu a scos niciun cuvânt despre eșecul de proporții înregistrat de armata sa în regiunea capitalei ucrainene Kiev.

O pervertire a victoriei din 1945

Numeroase au fost paralelele cu Cel de-al Doilea Război Mondial, numit de istoriografia rusă Marele Război pentru Apărarea Patriei, alături de promisiunea că Rusia va ieși din nou învingătoare.

Există însă o deosebire fundamentală: dacă în confruntarea militară din 1941-1945, Uniunea Sovietică a fost cea atacată, de această dată Rusia este invadatorul. Însă mitul Marelui Război este adânc înrădăcinat în conștiința publică rusă.

Regimul Putin a cheltuit sume exorbitante pentru producții cinematografice și alte proiecte culturale și artistice în care nu doar a fost preamărită vitejia Armatei Roșii, dar a fost înfățișată o Uniune Sovietică luptând de una singură împotriva nazismului.

În mod fals, propaganda rusă a făcut abstracție de existența coaliției antihitleriste. Putin a reinterpretat abuziv istoria, acuzând Polonia că poartă vina declanșării războiului.

A fost adoptată o lege prin care oricine pune în discuție varianta oficială a istoriei Celui de-al Doilea Război Mondial este pasibil de închisoare.

De la sosirea sa la putere, acum peste două decenii, Vladimir Putin a pervertit sensul Zilei Victoriei, marcată la 9 mai în spațiul ex-sovietic și la 8 mai în Occident. 

De la un prilej de aducere aminte a sacrificiilor și de promisiune că astfel de atrocități nu trebuie să se mai repete, propaganda Kremlinului a transformat această zi într-una de celebrare a războiului.

Iar „victoria“ a fost transformată, treptat, dintr-una contra nazismului într-una împotriva „Vestului“. Azi, ucrainenii și occidentalii sunt numiți „naziști“, ceea ce produce o puternică impresie într-o bună parte din societatea rusă.

Dar dacă Vladimir Putin a evitat escaladarea în Ziua Victoriei, ce se va întâmpla în săptămânile și lunile următoare?

Încotro s-ar putea îndrepta războiul

Occidentul se așteaptă ca războiul să mai dureze, chiar dacă sunt toate șansele ca Ucraina să câștige, în cele din urmă.

Alianța este hotărâtă să ajute Ucraina, „chiar dacă va dura luni sau ani“ pentru a-l învinge pe Putin, a asigurat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-un interviu pentru ziarul german Die Welt.

Pe teren, războiul pare să se fi transformat într-unul de uzură și, potrivit serviciilor americane de informații, Putin se pregăteşte de un conflict prelungit în Ucraina, iar obiectivele sale se extind dincolo de regiunea Donbasului, până în Transnistria, după cum a declarat directoarea serviciilor naţionale de informaţii (DNI) Avril Haines, în audierile din Congresul SUA, potrivit agenției News.ro.

În timp ce vicepreședintele Dumei de Stat a Federației Ruse, Piotr Tolstoi, a vorbit deschis despre intențiile Moscovei de a continua războiul „până când trupele ruse vor ajunge la granița poloneză“.

O afirmație, desigur, exagerată în condițiile în care progresele ofensivei ruse în Donbas sunt neconvingătoare iar armata ucraineană a pornit o serie de contraatacuri încununate de succes.

Însă Rusia poate dispune de echipamentele și forțele umane necesare pentru a reuși aducerea sub control a sudului Ucrainei, a face joncțiunea cu Transnistria și a ajunge la gurile Dunării – un scenariu deosebit de rău pentru tabăra occidentală și îngrozitor pentru România, care s-ar trezi din nou vecină cu Rusia.

Cu toate eforturile și pierderile înregistrate, cu toată izolarea politică și economică, Rusia ar putea clama astfel o victorie importantă și va da poporului îndoctrinat mesajul că sacrificiile n-au fost zadarnice.

De la sosirea sa la putere,
acum peste două decenii,
Vladimir Putin a pervertit
sensul Zilei Victoriei

Aceasta îi va oferi Kremlinului răgazul necesar pregătirii unei noi ofensive. Când? Pe ce direcție? E imposibil de prevăzut acum, dar este clar că un succes al operațiunilor în sudul și estul Ucrainei va alimenta apetitul Rusiei pentru noi aventuri războinice.

Va urma o perioadă de maximă încordare între Occident și Rusia, cu România țară de primă linie, în pregătirea unei viitoare confruntări.

Occidentul se află acum în plin proces de alimentare a Ucrainei cu armament greu la standarde NATO și de instruire a militarilor ucraineni.

Suntem, de fapt, martorii unei curse contracronometru: ucrainenii încearcă să se pună la punct cu noile echipamente, rușii încearcă să-și refacă efectivele lovite din greu în prima parte a invaziei, să se regrupeze și să învețe din greșelile ofensivei ratate asupra Kievului.

Victoria ucrainenilor depinde în mod necesar de reușita acestei curse. De asemenea, moralul ucrainenilor și motivația lor vor cântări enorm în balanța războiului.

Ucraina păstrează o bună șansă de a respinge atacul rusesc și de a împinge forțele Kremlinului pe aliniamentele de dinainte de 24 februarie, dacă nu chiar mai mult.

Iar întrebarea este ce va face Vladimir Putin în fața perspectivei de a nu se alege cu nimic de pe urma aventurii sale în Ucraina.

Va merge dincolo de punctul fără de întoarcere pe care-l reprezintă apelarea la armele de distrugere în masă?

Ne putem gândi la armamentul chimic, biologic sau chiar la folosirea armelor nucleare tactice, de mici dimensiuni, dar al căror efect psihologic se așteaptă să fie imens.

Ar fi un punct de cotitură nu doar în război. Ar fi o cotitură în istorie și în relațiile internaționale.