„Pe 3 octombrie, la ora 21:30, subunitățile Forțelor Armate Azere au deschis focul asupra pozițiilor Forțelor Armate Armene, în direcția est la frontiera armeano-azeră. Inamicul a folosit mortiere și arme de calibru mare", anunţă Serviciul de presă al Ministerului armean al Apărării. Ministerul a precizat că atacul inamicului a fost respins şi nu s-au înregistrat pierderi umane în rândul părţii armene.
Some talking points on the recently announced defence deal between #India and #Armenia estimated to be worth $250 mn to provide rockets, missiles and other range of ammunitions👇
— Schrödinger (@thewittynoise) September 29, 2022
The highlight of the deal is however the indigenously developed #Pinaka MBRL systems
A thread 🧵 pic.twitter.com/iHxEZ5Rzg9
Un conflict reaprins
Azerbaidjanul a lansat, în septembire, un atac mortal în mai multe regiuni de la granița estică a Armeniei. Ministerul Apărării din Armenia a raportat „bombardamente intensive" asupra pozițiilor armenești, precum și asupra infrastructurii civile.
Citește și: VIDEO Azerbaidjanul lansează un atac în toată regula asupra Armeniei prin bombardamente masive
De ce acest conflict
Războiul din Nagorno-Karabah din 2020 sau Al doilea război din Karabahul de Munte a fost un conflict armat între Azerbaidjan, sprijinit de Turcia, și autoproclamata Republică Arțah, sprijinită de Armenia, în regiunea disputată Nagorno-Karabah și teritoriile înconjurătoare. A fost ultima escaladare a conflictului nerezolvat pentru această regiune, care este recunoscută la nivel internațional ca parte a Azerbaidjanului, dar parțial guvernată de Arțah, un stat separatist cu o majoritate etnică armeană.
Ciocnirile au început în dimineața zilei de 27 septembrie 2020 de-a lungul liniei de contact în Nagorno-Karabah, care a fost stabilită în urma primului război din Nagorno-Karabah (1988-1994). Drept răspuns, Armenia și Arțah au introdus legea marțială și mobilizarea totală, în timp ce Azerbaidjanul a introdus legea marțială și o mobilizare parțială.
Turcia a oferit sprijin militar Azerbaidjanului, deși amploarea acestui sprijin a fost contestată. Se consideră că implicarea Turciei a fost o încercare de extindere a sferei sale de influență, atât prin întărirea poziției Azerbaidjanului în conflict, cât și prin marginalizarea influenței Rusiei asupra regiunii.
Luptele au început cu o ofensivă azeră,cu scopul principal de a recuceri zonele mai puțin muntoase din sudul Nagorno-Karabahului, care erau mai ușor de capturat decât interiorul bine fortificat al regiunii.
Războiul s-a caracterizat prin folosirea dronelor, senzorilor, artileriei grele cu rază lungă de acțiun și a rachetelor, precum și de propaganda de stat și de utilizarea conturilor oficiale de social media în războiul informațional online.Numărul total de pierderi de ambele părți poate fi câteva mii. Numeroase țări și Organizația Națiunilor Unite au condamnat luptele și au solicitat ambelor părți să detensioneze situația și să reia fără întârziere negocierile.Trei încetări ale focului intermediate de Rusia, Franța și Statele Unite nu au reușit să oprească luptele.
După capturarea Șușei, a doua așezare după mărime din Nagorno-Karabah, a fost semnat un acord de încetare a focului între președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, primul ministru al Armeniei, Nikol Pashinyan, și președintele Rusiei, Vladimir Putin, punând capăt tuturor ostilităților în zonă de la 00:00, 10 noiembrie 2020.
Președintele Arțahului, Arayik Harutyunyan, a fost de asemenea de acord să se înceteze ostilitățile.
Conform acordului, părțile în luptă vor păstra controlul asupra zonelor deținute în prezent în Nagorno-Karabah, în timp ce Armenia a înapoiat teritoriile din jurul Arțahului pe care le-a ocupat în 1994. Azerbaidjanul a obținut, de asemenea, comunicații de transport către exclava sa din Nahicevan, care se învecinează cu Turcia și Iran.Aproximativ 2.000 de soldați ruși sunt desfășurați ca forțe de menținere a păcii de-a lungul coridorului Lacin dintre Armenia și Nagorno-Karabah pentru un mandat de cel puțin cinci ani. (wikipedia)
