Putin și-a încărcat MIG-urile cu rachete cu focoase nucleare. „O măsură extremă, dar necesară”.
Difuzarea Ministerului rus al Apărării în contextul unui exercițiu de antrenament pentru desfășurarea și utilizarea armelor nucleare tactice sugerează că rachetele ar putea fi echipate cu focoase nucleare.
Racheta încărcată a fost identificată ca fiind R-33 (clasificare NATO: AA-9 Amos), capabilă să intercepteze diverse ținte aeriene, inclusiv rachete de croazieră joase, la viteze de până la 3.000 km/h.
The Russian MoD recently released footage showing MiG-31BM interceptors being loaded with (#NUCLEAR) long-range air-to-air missiles. @vkthakur explains
— EurAsian Times (@THEEURASIATIMES) August 4, 2024
Message for @NATO? #UkraineWar️️️️️️️️ #RussiaUkraineWar #WAR
STORY: https://t.co/uWrtA2XYpj pic.twitter.com/2c9veqmkhf
Putin și-a încărcat MIG-urile cu rachete cu focoase nucleare. „O măsură extremă, dar necesară
Racheta R-33 a fost desfășurată inițial în 1981, fiind o combinație de ghidare inerțială și SARH (Semi-Active Radar Homing), cu o rază operațională de 120 km.
Uniunea Sovietică a dezvoltat racheta în primul rând pentru a doborî ținte mari de mare viteză, cum ar fi SR-71 Blackbird, bombardierul B-1 Lancer și B-52 Stratofortress.
Folosind R-33, MiG-31 putea ținti aeronave ostile, cum ar fi USAF F-15 Eagle, dincolo de raza lor de ripostă, care la începutul anilor 1980 era sub 30 km. Racheta avea un focos fragmentat convențional de 55 kg.
O versiune îmbunătățită a rachetei, desemnată R-33S, avea un focos activ orientat.
R-33 a fost proiectată pentru a valorifica performanța excepțională a radarului Zalson, un fost reper în aviație, prima desfășurare vreodată a unei antene PESA (Passive Electronically Scanned Array) pe un avion de luptă.
Până acum, radarele PESA fuseseră dislocate doar la sol sau pe bombardiere strategice precum B-1.
O rachetă cu rază lungă de acțiune avea nevoie de un radar cu capacitate de detectare la distanță lungă. Când a fost implementat inițial, Zalson a putut detecta o țintă de 16 mp la o rază de 200 km.
Pe lângă detectarea la distanță lungă, caracteristicile radarului oferă MiG-31 o capacitate foarte credibilă împotriva rachetelor de croazieră, permițând ca șase rachete să fie ghidate simultan către ținte separate.
Citește și: SUA înarmează Europa de război: Unde vor trimite rachetele Tomahawk? Rusia amenință cu arme nucleare
R-33 a fost îmbunătățit semnificativ de la prima intrare în serviciu. Varianta desfășurată pe avioanele de luptă MiG-31 din 2012 are o autonomie de peste 300 km.
Sistemele de țintire ale rachetei au fost, de asemenea, îmbunătățite, permițându-i să lovească cu un grad mai mare de precizie.
Racheta se deplasează la viteze de până la Mach 6, ceea ce face extrem de dificilărac evadarea chiar și a aeronavelor țintă din clasa de vânătoare aflate la distanțe extreme.
Citește și: Rusia amenință că își va trimite „armele apocalipsei” cu rază lungă de acțiune la porțile Europei
Singurul neajuns major al rachetei este dimensiunea și greutatea de 500 kg, ceea ce împiedică desfășurarea pe avioane de luptă medii sau ușoare.
Racheta continuă să rămână relevantă. Avioanele Su-35 și F-22 Raptor au o rază de angajare a rachetelor de 130 km și, respectiv, 105 km împotriva țintelor aeropurtate, oferind interceptorului rus echipat cu R-33 un avantaj semnificativ în lupta BVR (dincolo de raza vizuală).
Rusia a dezvoltat un succesor al R-33 numit R-37. Varianta de export a R-37 este RVV-BD. R-37 folosește un motor de rachetă cu dublu impuls, ceea ce o face foarte energică și manevrabilă în angajarea țintei de final.
R-37 nu este eficient doar împotriva țintelor mari cu manevrabilitate redusă, cum ar fi bombardierele, AWACS și cisternele aeriene, ci poate, de asemenea, să angajeze eficient o aeronave de luptă cu manevrare dificilă.
Rapoartele susțin că R-37 este capabil să angajeze ținte ostile la distanțe de 400 km, potrivit Eurasian Times.
Unele rachete aer-aer din epoca sovietică au o capacitate dublă a focoaselor convenționale și nucleare, în conformitate cu doctrina din epoca Războiului Rece.
Cu toate acestea, până acum, Rusia nu a recunoscut niciodată oficial existența focoaselor nucleare pentru rachete aer-aer.
Utilizarea focoaselor nucleare în lupta aer-aer este foarte improbabilă în războiul modern, însă un focos nuclear poate fi singura opțiune dacă adversarul face avioanele de luptă cu rachete R-33 și R-37 ineficiente prin război electronic.
SUA și alți aliați au un avantaj covârșitor față de Rusia în ceea ce privește numărul de multiplicatori de forță - AWACS, ISR și tancuri de realimentare - pe care le pot desfășura.
Forțele ruse nu ar putea rezista forțelor occidentale decât dacă avantajul copleșitor este neutralizat.
Dacă avioanele purtătoare de rachete devin inactive, singura opțiune a Rusiei ar fi să lanseze rachete aer-aer către ultimele coordonate/ținte cunoscute, bazându-se exclusiv pe navigația inerțială pentru a aduce rachetele în zona țintă și apoi să detoneze focoasele nucleare.
Utilizarea rachetelor aer-aer cu focoase nucleare ar reprezenta o măsură extrem de disperată și escalativă, dar ar fi eficientă, consideră specaliștii militari.
Oficialii Kremlinului în frunte cu Vladimir Putin au amenințat în repetate rânduri că vor fi „obligați” să folosească arme nucleare tactice dacă armamentul furnizat Ucrainei de către Occident copleșește armata rusă, amenințând interesele Rusiei.
