Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian al Apărării a negat că prima explozie a fost la baza militară aflată la 20 de kilometri de Teheran, declarând că s-a întâmplat la o instalație de stocare a gazelor din zona publică.
Cam în același timp, jumătate din orașul iranian Shiraz a fost zguduit de o explozie la centrala locală, care a lăsat peste un milion de case fără curent electric.
Cele două incidente - ambele aflate în curs de anchetă - au stârnit îngrijorare la Teheran, avansându-se ipoteza unui posibil atac asupra țării.
Agenției Internaționale a Energiei Atomice (AIEA) i s-a refuzat accesul la instalația militară Parchin pentru a investiga acuzațiile anterioare potrivit cărora a fost folosită înainte de 2004 pentru testarea secretă a unor componente explozive destinate focoaselor nucleare, lucru pe care regimul de la Teheran l-a negat constant.
Însă, la 30 aprilie 2018, o arhivă confiscată de Israel de la Teheran a dezvăluit că situl Parchin a fost o parte cheie a programului de cercetare și dezvoltare a armelor nucleare al Iranului.
Această arhivă conținea dovezi documentare conform cărora în 2003 Iranul opera un program de arme nucleare, cu nume de cod AMAD, care avea drept scop construirea a cinci arme nucleare și pregătirea unui loc de testare subterană.
Parchin a fost o parte cheie a acestui program, folosit pentru un inițiator neutronic, dificil de dezvoltat, pentru a începe reacția în lanț.
Se presupune că unele dintre echipamente sunt păstrate gata de o potențială utilizare, pentru când acordul nuclear din 2015 al Iranului cu cele șase puteri mondiale expiră.
Săptămâna trecută, AIEA a anunțat că inspectorilor săi le-a fost refuzat încă o dată accesul la două site-uri suspectate de activitate nucleară, pe motiv că instalațiile militare din Iran sunt scutite de inspecții externe.
