La închisoarea Lefortovo, interogatoriile încep cu un zgomot metalic.
Unde şi cum este deținut Evan Gershkovich
Gărzile care patrulează în sutele de celule din această unitate extinsă de la periferia Moscovei, bat cheile între ele, pentru a semnala că un deținut este escortat din celulă, într-o cameră de interogatoriu, potrivit foștilor deținuți, familiilor și avocaților acestora.
Alții pocnesc din degete, pe holuri, unde luminile fluorescente bâzâie zi și noapte, un avertisment că nu ar trebui să fie alți deținuți la vedere și cât mai puțin personal posibil.
Citeşte şi: Avocații lui Evan Gershkovich caută să îl viziteze pe reporterul The Wall Street Journal
Celulele de interogatoriu sunt în mare parte goale, cu excepția unei mese din lemn, a câtorva scaune, a unui seif gri și a unui calendar de perete, produs de FSB, principala agenție de informații și securitate internă a Rusiei. O fereastră dă spre o curte goală, conform The Wall Street Journal.
"Nu poți vedea pe nimeni și ești complet singur", a declarat Andrei Soldatov, un analist de securitate și jurnalist care a fost interogat de mai multe ori, în Lefortovo, înainte de a emigra la Londra. "Nu există nici un zgomot, nimic.... Chiar te înnebunește".
Citeşte şi: Soldatov: Arestarea lui Evan Gershkovich - nici un jurnalist nu se poate simți în siguranță în Rusia
Săptămâna trecută, Evan Gershkovich, jurnalist la The Wall Street Journal, a fost escortat în Lefortovo, unde au încarceraţi deținuți de profil înalt, inclusiv scriitorul sovietic Alexander Soljenițîn, mai mulți complotiști ai loviturii de stat din 1991, împotriva președintelui sovietic Mihail Gorbaciov ,și fostul pușcaș marin american Paul Whelan.
Tânărul de 31 de ani este primul jurnalist de peste hotare acuzat de spionaj, de către Rusia, de la Războiul Rece încoace.
Pentru a înțelege cum este viața lui Gershkovich, WSJ a vorbit cu foști prizonieri ruși și americani de la Lefortovo, cu avocați care au vizitat-o în mod regulat și cu istorici care au relatat despre locul sumbru pe care îl ocupă această instituție în istoria rusă și sovietică.
Sinistru
Aceștia au descris o unitate sterilă, proiectată pentru ca deținuții să nu se vadă niciodată între ei, o izolare care face ca Lefortovo să fie greu de suportat.
Trevor Reed, un veteran al corpului de pușcași marini al SUA, care a petrecut patru zile la Lefortovo, anul trecut, a declarat că aceasta a fost cea mai sinistră dintre cele șase închisori în care a fost deținut, în timp ce ispășea trei ani, dintr-o sentință de nouă ani.
El a fost condamnat pentru agresarea unui ofițer de poliție rus, acuzație pe care a negat-o.
"De ce nu aud pe nimeni? De ce nu văd pe nimeni?", își amintește că se întreba.
Nu vezi pe nimeni
"Locul ăsta era atât de închis, încât nici măcar nu știu dacă aș fi strigat că ceilalți deținuți m-ar fi putut auzi.... Ori de câte ori te mișcai în închisoare nu vedeai pe nimeni."
Reed a fost eliberat în aprilie anul trecut, în cadrul unui schimb de prizonieri cu Konstantin Iaroshenko, un pilot rus condamnat de o instanță federală americană pentru trafic de droguri.
