Planurile au fost dezvăluite de un site înregistrat în Suedia, Nordic Monitor, care a citat documente secrete ce au fost obiectul unei prezentări interne PowerPoint între generalii turci pentru actualizarea și revizuirea acestor strategii.
Un document, „TSK Çakabey Harekât Planlama Direktifi” (Directiva de planificare pentru operații militare Çakabey), este datat inițial la 13 iunie 2014 și, potrivit Nordic Monitor, a fost probabil actualizat și finalizat după un proiect anterior de invadare a Greciei. Planul ar putea fi în continuare activ.
Un alt document, datat din 15 august 2000, se referă la planurile de invadare a Armeniei, operațiunea în acest caz purtând numele de cod Altay (TSK Altay Harekât Planlama Direktifi).
Documentele au fost discutate de comandanți de grad înalt și personal militar printr-un sistem de e-mail intern securizat, la o ședință ce avea ca temă desfășurarea conflictului în Siria.
Scurgerea de informații s-a produs când documentele au apărut accidental într-un dosar judiciar din Ankara, pe care procurorul Serdar Coșkun l-a trimis în fața instanței ca parte a unei anchete privind lovitura militară eșuată împotriva președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan, în iulie 2016.
Toate e-mailurile personalului general din cele două luni anterioare loviturii de stat au fost confiscate și introduse în dosar spre cercetare.
Armata a avansat instanței o notă în care se spunea că printre datele confiscate se află documente clasificate și a cerut să se permită examinarea acestora înainte de a fi prezentate.
Generalul Uğur Tarçın, șeful departamentului Comunicare Electronică și și Sisteme Informatice, a avertizat departamentul juridic al Marelui Stat Major că există documente secrete ce privesc securitatea națională a Turciei, rapoarte clasificate de informații și operațiuni în Siria și estul Mediteranei. El a cerut ca documentele să fie păstrate la secret și să nu fie văzute de persoane neautorizate.
Totuși, se pare că procurorii au ignorat îngrijorările armatei. Însă, detaliile planurilor erau clasificate și n-au apărut în rețea nici la prezentarea generalilor prin Power Point.
Planurile au fost pregătite ca o situație de urgență în ceea ce privește evoluțiile din Siria, pentru a menține capacități ofensive și de descurajare pe frontul de vest în timpul deplasării trupelor turcești spre granițele cu Siria, potrivit Nordic Monitor.
Numele operațiunii pentru Grecia, Çaka Bey, mai cunoscut sub numele de Chaka Bey și Tzachas (în grecește), a fost inspirat după un comandant militar turc Selgiuc, conducător al unui stat independent cu centrul în Izmir. Chaka Bey a fost inițial un comandant în slujba Imperiului Bizantin, dar s-a revoltat și a început să acapareze puterea prin cuceriri succesive. La un moment dat, chiar s-a declarat împărat bizantin.
Chaka Bey este o figură venerată în Turcia, Comandamentul Naval menționându-l drept primul amiral turc și fondator al primei marine moderne turce în 1081, când a construit la Izmir 50 de nave de luptă cu care a învins flota bizantină în Marea Egee.
Turcia și Grecia, doi aliați NATO și vecini, își dispută limitele apelor teritoriale și ale spațiului aerian din Marea Egee, unde unele insule grecești sunt aliniate de-a lungul coastelor vestice ale Turciei.
Delimitarea platformei continentale din Marea Egee, o dispută care se referă la drepturile turcești și grecești la exploatarea economică a resurselor pe fundul marin al Mării Egee într-o zonă care se întinde între apele lor teritoriale și marea liberă, nu s-a rezolvat încă.
Planurile fac parte din strategia tot mai extinsă a Turciei de a interveni militar în regiune, implicându-se în Siria, Libia, Irak și, mai recent, în Yemen.
Acordurile privind zona maritimă și securitatea dintre Turcia și Libia, semnate cu Guvernul de acord național al Libiei (GNA) în noiembrie 2019 au avut un puternic impact în politica țărilor mediteraneene, unele state europene și state regionale lansând contraofensive diplomatice și militare.
Acordul maritim determină raftul continental Turcia-Libia ca zonă economică exclusivă celor două țări, în timp ce acordul de securitate permite Guvernului turc să desfășoare trupe în Libia și să transfere unități paramilitare, ceea ce s-a și întâmplat, GNA obținând victorii decisive împotriva mareșalului rebel Khalifa Haftar.
Săptămâna trecută, regimul de la Bagdad i-a convocat pe ambasadorii Turciei și Iranului cu privire la operațiunile militare separate pe teritoriul Irakului, care i-au vizat pe rebelii kurzi din nord.
Într-o operațiune aeriană și terestră, numită „Operațiunea Gheară de tigru”, Turcia a transportat trupe aeriene în nordul Irakului, de unde a pornit atacuri asupra pozițiilor kurzilor, ceea ce autoritățile de la Bagdad au numit „un afront adus suveranității Irakului”.
În imagine, ministrul turc al Apărării, Hulusi Akar, la 24 mai 2020, la bordul fregatei Barbaros. În spatele său, scrie: „Cine guvernează mările, guvernează lumea”, un citat din amiralul otoman Barbaros (Barbarossa) Hayreddin Pașa.
