Într-un articol recent, aminteşte Novaia Gazeta, Deutsche Welle a afirmat că GuardService, o firmă privată de securitate din Belarus, ar putea deveni echivalentul țării la PMC Wagner, din Rusia.
Sursa de informații a fost Valery Sakhashchik, un fost ofițer al forțelor speciale. Articolul se intitula "Se creează o clonă PMC Wagner în Belarus?" Exact asa, cu semnul intrebarii). Până acum însă GuardService pare mai degrabă un proiect de afaceri legat de bani mulţi și de oficiali mari din Belarus.
Firma de securitate Spetsnaz
Chestiunea aparte, pe piața forţelor speciale din Belarus, este că țara nu a avut niciodată firme de securitate private. Orice bărbat care poartă o uniformă este mai degrabă proprietatea statului, decât a unei companii private. Acest lucru este strict reglementat de legile din Belarus.
Citeşte şi: SUA au desemnat compania rusească de mercenari Wagner Group drept organizație criminală
Iată ce spune legislația: numai agențiile de aplicare a legii pot fi implicate în activități de securitate. Agențiile includ departamentul de securitate al lui Lukașenko, Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, Ministerul pentru Situații de Urgență, KGB Belarus, Comitetul de Frontieră de Stat, agențiile fiscale și așa-numitul Comitet de Control de Stat.
În plus, Căilor Ferate din Belarus și Departamentului de Aviație Civilă li se permite să-și escorteze și să-şi păzească mărfurile. Altor ministere li se permite să aibă personal de securitate paramilitar.
Acestea, evident, nu includ Ministerul Culturii sau Ministerul Educației, ci mai degrabă cele care au departamente care pot fi implicate în manipulări de explozibili. Si cam atât. Oamenii de afaceri privați ar trebui să rămână în afara domeniului.
Citeşte şi: Mercenarii Wagner dau dovadă de cruzime pe front: le este interzis să-și ajute camarazii răniți
Desigur, firmele private pot avea propriile echipe de securitate, pentru a proteja angajații sau facilitățile, dar aceștia au voie să lucreze doar în interiorul companiei. Securitatea, ca activitate comercială, a fost întotdeauna interzisă în Belarus.
Cu toate acestea, visul ca companiile private de securitate (PSC) să ofere o sursă nelimitată de oportunități și bani a provocat un mare interes în rândul oficialilor de securitate din Belarus, încă din anii 1990.
Iuri Sivakov, care a fost comandant al trupelor de Interne din Belarus, apoi ministru de interne, la sfârșitul anilor 90, a fost dispus să înființeze un PSC, ca oameni proveniţi din trupele de Afaceri Interne.
În primul rând, a creat un grup de cetățeni care era format din veteranii Spetsnaz (adică forțele speciale) și l-a numit Onoarea. Planul era să recruteze bărbați pentru prima companie de securitate privată a țării.
Acest proiect a fost iniţiat de la început de Uladzimir Navumau, care era la acea vreme comandantul Almaz, o unitate de forțe speciale antiteroriste din cadrul Ministerului de Interne.
Chestiunea a fost că, în timp ce era un Spetsnaz pentru Ministerul de Interne și o unitate antiteroristă, Almaz obișnuia să funcționeze deja ca un PSC, de facto.
Militarii săi au fost angajați neoficial pentru a proteja oamenii sau pentru a escorta cele mai valoroase mărfuri și au fost plătiți în numerar.
A fost o afacere destul de profitabilă, atât pentru Navumau, cât și pentru unitatea Almaz. Militarul nu au vrut niciodată să împartă această plăcintă de bani cu trupele de Afaceri Interne.
Se pare că acesta a fost momentul în care Sivakov și Navumau au devenit adversari. În loc să înființeze un PSC, Sivakov a creat o divizie a Spetsnazului, în cadrul trupelor interne, numită SOBR, cunoscută pentru că a fost implicată în răpirile rivalilor politici ai lui Lukașenko. Această divizie a început să concureze cu Almaz și în cele din urmă a împins-o la margine.
Uladzimir Navumau a preluat funcția de ministru de Interne, deţinută anterior de Sivakov, la începutul anilor 2000, printr-o întorsătură a destinului, iar apoi, printr-o întorsătură și mai ironică a destinului, ambii au ajuns pe prima listă de sancțiuni a UE și SUA, pentru că au fost implicați în asasinarea politicienilor din opoziție. .
Pe listă mai erau două nume: Dmitri Pavlichenko, comandantul aceleiași unități. El a dat naștere „escadronului morții”, în locul primului PSC din Belarus, și Viktor Sheiman, fostul secretar al Consiliului de Securitate și procuror general, direct conectat cu infama companie GuardService.
Reflectorul pe GuardService
GuardService a apărut pentru prima dată în presa din Belarus în iunie 2020. Acest lucru s-a întâmplat pe 18 iunie, după ce Viktar Babaryka, cel mai popular candidat la președinție, a fost arestat, dar înainte de protestele în masă care au urmat alegerilor prezidențiale, când decretul lui Lukashenko, numit „Cu privire la serviciile de securitate”, a fost publicat.
Decretul spunea că GuardService avea voie să furnizeze servicii de securitate, conduse exclusiv de agențiile de stat înainte: să păzească instalațiile, să transporte și să păzească proprietăți și să escorte mărfurile și vehiculele.
Mai important, GuardService a avut voie să achiziționeze, să stocheze și să-și echipeze personalul cu arme de foc și muniție. Angajații săi au dreptul de a folosi arme, echipamente speciale și forță fizică.
Această știre a provocat o reacție evidentă: Lukașenko era atât de speriat, înainte de 9 august [ziua alegerilor], au spus oamenii, că era gata să dea arme civililor, să creeze companii private de securitate conduse de oameni de încredere și să înființeze armate private.
Care nu sunt controlate de structurile de stat și ar putea la fel de bine să-l trădeze.
Apropo, nimeni nu a aflat încă dacă erau angajați ai PSC GuardService printre numeroșii băieți purtând cagule, care au zdrobit coastele protestatarilor, pe atunci.
Potrivit kartoteka.by, o bază de date de contractori, fondatorul și proprietarul GuardService este Globalcustom, o companie de notorie.
Această companie a fost menționată într-o investigație făcută de RBC, în 2017, cu privire la schema de introducere ilegală a mărfurilor sancționate europene în Rusia.
Globalcustom a fost implicată în înlocuirea etichetelor care menționau țara de origine, pe pachetele de bunuri sancționate, care apoi au fost importate de Rusia ca și cum ar fi din Belarus, un stat membru al Uniunii Economice Eurasiatice.
După ce ancheta a fost publicată de RBC, Globalcustom a emis o declarație, în care a negat acuzațiile. Cu toate acestea, chiar și site-ul oficial al Rosselkhoznadzor, serviciul federal al Rusiei care supraveghează produsele agricole, menționează Globalcustom, în legătură cu utilizarea documentelor de însoțire falsificate.
