Fără îndoială, acesta este portretul uneia dintre femeile care au marcat istoria modernă a României, din punct de vedere politic, social și cultural: Regina Maria.
Considerată pe drept cuvânt una dintre fondatoarele României moderne, a fost iubită și respectată de poporul său, pe care, în cele mai întunecate și dureroase momente ale războiului, nu l-a abandonat niciodată, dimpotrivă, l-a sprijinit personal, dedicându-și grija soldaților aflați pe front.
Regina Maria a fost o luptătoare și, în același timp, o femeie de caritate și de mare sensibilitate, pe care românii au ajuns să o aprecieze și să o iubească.
Citește și: VIDEO Balonul spion al Chinei, doborât de un F22 Raptor, a survolat silozuri nucleare în SUA
Pasiunea, curajul și determinarea ei au cucerit o țară care nu era a ei și în care ajunsese din întâmplare, contribuind, într-un moment istoric delicat, la formarea și dezvoltarea ei.
Regina Maria, un simbol în România
„Regina Maria … regina Maria.. Și în numele meu aproape că a vibrat un sunet de speranță. Am simțit deodată că trebuie să-mi dezvălui fața, că trebuie să mă prezint poporului meu fără un văl de doliu. O mare clamare s-a ridicat până la boltă, ceva puternic și imens care venea din adâncul atâtor inimi.
Citește și: Rușii jefuiesc muzeele ucrainene, de la icoane, la tezaurele de aur scitice. „Ordin de la Kremlin”
Și am ajuns față în față, eu și poporul meu! Și aceasta a fost ora mea, numai a mea, o oră pe care puțini oameni au primit-o, pentru că în acel moment nu aclamau doar o idee, o tradiție, un simbol, ci o femeie, femeia pe care o iubeau! Și în acel moment am știut că am învins, că străina, fata de peste ocean, nu mai era o străină, că aparțineam poporului meu cu fiecare picătură de sânge.”
Profundă și indisolubilă a fost relația acestei femei cu poporul român, încât a fost supranumită de contemporanii săi „Regina Marii Uniri”. Mai mult decât alții, ea a lucrat pentru unirea și recunoașterea internațională a Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei ca parte integrantă a națiunii.
Cartea „Povestea vieții mele” de Maria, regina României
Recenta reeditare în italiană a cărții „Povestea vieții mele” de Maria, regina României, apărută la editura Rediviva, în anul centenarului Încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, a stârnit, și în Italia, un interes deosebit în rândul cunoscătorilor și admiratorilor de istorie și literatură română.
„Pentru că este o carte foarte importantă, pe care am apreciat-o foarte mult și ale cărei merite am considerat că este corect să le ilustrez. Și aici trebuie aduse mari laude Editurii Rediviva, pentru că ne-a permis să reluăm câteva pagini de neuitat și pentru că ne-a adus în atenție o bucată decisivă din istoria României.”
Întrebat de ce a numit această carte o „autobiografie” extrem de importantă, scriitorul italian Armando Santarelli spune: „Pentru că relatează viața, succesele și dezamăgirile, bucuriile și suferințele unei mari femei, suverana care a contribuit decisiv la istoria României, o țară care nu era a ei, dar pe care a ajuns să o iubească mai mult decât patria ei de origine, Anglia.”
„O femeie extraordinară, demnă nepoată a reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. O femeie curajoasă, energică, responsabilă, care știa ce vrea, care a luptat din răsputeri pentru principiile în care credea și care nu a renunțat niciodată. A lupta este verbul care revine cel mai des în „Povestea vieții mele” și care desemnează atitudinea dominantă a reginei Maria.
Un singur exemplu: când, în primăvara anului 1918, în timpul Primului Război Mondial, lucrurile au devenit foarte rele pentru România, practic toate autoritățile române au fost în favoarea capitulării. Doar regina Maria a rămas fermă în decizia ei de a rezista până la capăt. Nimeni nu a reușit să o îndepărteze. Ea a continuat să creadă în victoria finală a aliaților și, după câteva luni, faptele i-au dat dreptate.”
