Referendum crucial în Islanda: țara decide dacă reia negocierile de aderare la UE. Cele două „linii roșii"

Islanda se pregătește pentru unul dintre cele mai importante voturi politice din ultimii ani. Sâmbătă, 29 august, islandezii sunt chemați la urne pentru a decide dacă țara lor trebuie să revină la masa negocierilor cu Uniunea Europeană, la mai bine de un deceniu după înghețarea procesului de aderare.

Referendum crucial în Islanda: țara decide dacă aderă sau nu la UE. Cele două "linii roșii" pentru nordici

Întrebarea adresată alegătorilor este mult mai precisă: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare cu Uniunea Europeană?” Răspunsurile posibile sunt „Da” sau „Nu”, potrivit Arctictoday.com.

Dacă tabăra „Da” câștigă, guvernul de la Reykjavik va primi mandatul politic pentru reluarea negocierilor începute în urmă cu peste 15 ani. În cazul în care acestea vor conduce la un acord, islandezii ar urma să voteze din nou, într-un al doilea referendum, de această dată asupra condițiilor concrete ale aderării.

Citește și: Islanda angajează români cu salariu 3.500 €/ lunar, cazare și mâncare asigurate. Ce meserie trebuie să aibă?

Miza depășește astfel întrebarea dacă Islanda vrea sau nu să intre în UE. Alegătorii trebuie să decidă mai întâi dacă sunt dispuși să afle ce ofertă poate obține efectiv țara lor de la Bruxelles.

Iar rezultatul este imposibil de anticipat. Un sondaj citat de Reuters indică o egalitate perfectă: 46% pentru reluarea negocierilor și 46% împotrivă, în timp ce 8% dintre respondenți sunt încă indeciși.

Islanda a mai parcurs o parte importantă din acest drum. După criza financiară devastatoare din 2008, care a lovit puternic sistemul bancar și coroana islandeză, Reykjavik a depus în 2009 cererea de aderare la Uniunea Europeană.

Citește și: Locul de muncă pe o insulă pustie, plătit cu 30.000 de euro. Ai curaj să faci asta?

Negocierile au început oficial în 2010 și au avansat relativ rapid, inclusiv datorită gradului ridicat de integrare pe care Islanda îl avea deja cu UE.

Până la suspendarea procesului fuseseră deschise 27 de capitole de negociere, iar 11 dintre acestea erau închise provizoriu. Unele dintre cele mai sensibile domenii, în special pescuitul și agricultura, rămăseseră însă nerezolvate.

După schimbarea guvernului în 2013, procesul a fost înghețat.

Islanda este deja profund integrată în UE. Pescuitul rămâne marea linie roșie

Relația Islandei cu Uniunea Europeană este neobișnuită deoarece țara se află deja mult mai aproape de UE decât majoritatea statelor candidate.

Islanda face parte, împreună cu Norvegia și Liechtenstein, din Spațiul Economic European (SEE). Prin acest mecanism participă la piața unică și aplică o parte importantă a legislației europene referitoare la libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor.

Țara face parte și din spațiul Schengen.

Există însă o diferență politică esențială: Reykjavik implementează numeroase reguli ale pieței unice fără să participe cu drept de vot la adoptarea lor în instituțiile UE.

Tocmai aici se află unul dintre argumentele puternice ale taberei proeuropene: Islanda este deja într-o măsură considerabilă un stat care preia regulile europene, dar nu participă pe deplin la stabilirea lor.

Legăturile economice sunt la fel de puternice. În 2025, Uniunea Europeană a reprezentat 53,6% din comerțul total cu bunuri al Islandei, iar aproximativ 66,5% din exporturile islandeze de bunuri au avut ca destinație piața UE.

Dar între Reykjavik și aderarea deplină se află o problemă cu o greutate economică și simbolică uriașă: peștele.

Pescuitul nu este pentru Islanda doar o industrie. Este legat profund de istoria țării, de independența sa economică și de modul în care islandezii își percep suveranitatea asupra resurselor naturale.

Produsele marine au reprezentat 38,9% din valoarea exporturilor islandeze de bunuri în 2025, potrivit Statistics Iceland.

În prezent, politica comună a UE în domeniul pescuitului nu se aplică Islandei prin acordul SEE. Reykjavik își controlează resursele piscicole și stabilește propriul regim de exploatare a apelor sale.

Aderarea la Uniunea Europeană ar obliga cele două părți să negocieze această relație. Pentru islandezi, problema are și rădăcini istorice. În timpul așa-numitelor „Războaie ale Codului”, Islanda s-a confruntat inclusiv cu Marea Britanie în disputa privind extinderea zonelor sale de pescuit.

Această experiență explică de ce controlul apelor teritoriale și al resurselor piscicole este privit de mulți alegători nu numai prin prisma economiei, ci și a independenței naționale.

Oficialii europeni au semnalat disponibilitate pentru flexibilitate în eventualele negocieri, însă condițiile ar trebui stabilite la masa tratativelor. Capitolul privind pescuitul nici măcar nu fusese deschis în precedentul proces de aderare.

Războiul din Ucraina și tensiunile din Arctica schimbă ecuația pentru Reykjavik

Referendumul din 2026 are loc într-o lume radical diferită de cea în care Islanda și-a înghețat negocierile în 2013.

Invazia Rusiei în Ucraina, competiția strategică tot mai puternică în Arctica, securitatea cablurilor și infrastructurii submarine și incertitudinile din relația transatlantică au adus problema securității mult mai aproape de centrul dezbaterii islandeze.

Cu o populație de mai puțin de 400.000 de locuitori, Islanda ocupă o poziție strategică extraordinară în Atlanticul de Nord, între Groenlanda, Marea Britanie și Norvegia.

Țara se află în apropierea breșei GIUK – Greenland-Iceland-United Kingdom, una dintre principalele căi maritime care leagă zona Arcticii de Atlanticul de Nord și un spațiu de importanță majoră pentru securitatea NATO.

Islanda este membru fondator al NATO din 1949, dar are o particularitate unică în cadrul Alianței: nu dispune de forțe armate permanente proprii.

Securitatea sa se bazează în principal pe NATO și pe acordul bilateral de apărare încheiat cu Statele Unite în 1951. Țara operează inclusiv infrastructură de supraveghere aeriană integrată în sistemul Alianței.

Reuters și Financial Times au relatat că războiul din Ucraina, tensiunile geopolitice din Arctica și declarațiile președintelui american Donald Trump referitoare la Groenlanda au contribuit la schimbarea dezbaterii privind ancorarea europeană a Islandei.

Inclusiv guvernul care organizează referendumul este împărțit în privința aderării.

Coaliția formată după alegerile din 2024 reunește Alianța Social-Democrată, formațiunea premierului Kristrún Frostadóttir, Partidul Reformei, favorabil aderării la UE, și Partidul Poporului, care se opune intrării în Uniune.

Cele trei partide au convenit însă ca populația să fie cea care decide dacă negocierile trebuie redeschise.

Pentru susținătorii unui vot „Da”, argumentul este că islandezii nu sunt chemați să accepte necondiționat aderarea, ci doar să permită negociatorilor să afle ce condiții poate obține țara. Verdictul definitiv ar veni ulterior.

Tabăra „Nu” avertizează însă că redeschiderea negocierilor ar genera un impuls politic dificil de oprit și ar putea pune sub presiune controlul național asupra pescuitului și a altor domenii considerate strategice.

Cu sondajele la 46% la 46%, prezența la urne și cei 8% de alegători încă nehotărâți ar putea decide rezultatul.

Chiar și o victorie a taberei favorabile negocierilor nu ar transforma automat Islanda în al 28-lea stat al Uniunii Europene.

Negocierile ar trebui reluate și finalizate, iar o eventuală aderare ar necesita aprobările instituționale prevăzute de tratatele europene, inclusiv acordul tuturor statelor membre. La finalul procesului, islandezii ar trebui să decidă din nou dacă acceptă condițiile negociate.

Pentru Uniunea Europeană, semnificația votului depășește însă dimensiunea unei țări cu mai puțin de 400.000 de locuitori.

Islanda este o democrație nordică prosperă, membră a Schengen și deja profund integrată în piața europeană. Din punct de vedere tehnic, apropierea sa de legislația UE ar putea face procesul diferit de cel al multor alte state candidate.

O revenire a Reykjavikului pe drumul aderării ar avea și o puternică valoare politică într-o perioadă în care Uniunea încearcă să mențină credibilă perspectiva extinderii pentru Ucraina, Republica Moldova și statele din Balcanii de Vest.

Sâmbătă, islandezii nu decid încă dacă vor să intre în Uniunea Europeană. Decid dacă vor să redeschidă o ușă pe care au închis-o în urmă cu mai bine de un deceniu.